\u00cen zilele \u00eemp\u0103ratului Constantin cel Mare era \u00een Constantinopol un boier al palatului \u00eemp\u0103r\u0103tesc, cu numele Savatie, care era iscusit \u00een r\u0103zboaie \u0219i a fost ridicat de \u00eemp\u0103rat la rangul de stratilat (general) al metropoliei. Apoi, merg\u00e2nd \u00een locul acela, a fost primit de to\u021bi cu mult\u0103 cinste \u0219i ceremonie \u0219i mai ales de cel dint\u00e2i boier al cet\u0103\u021bii aceleia, cu numele Agapit, care, merg\u00e2nd adeseori la stratilat, avea cu sine pe fiul s\u0103u, Nifon, copil ca de opt ani. \u00centr-una din zile, vorbind cu Agapit, voievodul a \u00eentrebat dac\u0103 copilul \u0219tie carte. El a r\u0103spuns c\u0103 nu \u0219tie, fiindc\u0103 cetatea aceasta este lipsit\u0103 de dasc\u0103li. Voievodul a zis: \u201e\u00cen Constantinopol se afl\u0103 dasc\u0103li iscusi\u021bi \u0219i dac\u0103 voie\u0219ti trimite-l la casa mea s\u0103 \u00eenve\u021be Sfintele Scripturi\u201d. Auzind aceasta, Agapit s-a bucurat foarte mult \u0219i, mul\u021bumind lui Savatie, i-a dat pe copil \u0219i l-a trimis la Constantinopol \u00een casa sa.<\/p>\n\n\n\n
Merg\u00e2nd acolo, Nifon a fost primit cu dragoste de femeia lui Savatie \u0219i a fost dat la un dasc\u0103l iscusit \u0219i tem\u0103tor de Dumnezeu, numit Petre, care era preot \u0219i locuia \u00een casa voievodului, ca s\u0103 \u00eenve\u021be de la d\u00e2nsul Sfintele Scripturi. Deci, \u00eencep\u00e2nd Nifon a \u00eenv\u0103\u021ba, se s\u00e2rguia cu mult\u0103 os\u00e2rdie. A\u0219a dor avea ca s\u0103 \u00eenve\u021be, \u00eenc\u00e2t chiar cea mai mare parte a nop\u021bii z\u0103bovea s\u0103-\u0219i \u00eenve\u021be lec\u021biile sale. De aceea, \u00een pu\u021bin timp, a \u00eenv\u0103\u021bat mult, pentru c\u0103 era iste\u021b la minte \u0219i se silea ca mai mult s\u0103 se deprind\u0103 la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, av\u00e2nd fericitul mult\u0103 evlavie c\u0103tre cele dumnezeie\u0219ti. Era bun la obicei, bl\u00e2nd \u0219i smerit. Alerga la sfintele slujbe ale Bisericii, ascult\u00e2nd nevoin\u021bele mucenicilor ce se citeau, pentru care se minun\u0103 de os\u00e2rdia \u0219i m\u0103rimea de suflet pe care au ar\u0103tat-o sfin\u021bii. Apoi, unde afla vie\u021bile sfin\u021bilor cuvio\u0219i \u0219i ale mucenicilor, le citea cu mult\u0103 dragoste \u0219i luare-aminte \u0219i avea de la d\u00e2nsele mult folos. Pentru aceea iubea foarte mult lini\u0219tea, t\u0103cerea, bl\u00e2nde\u021bea \u0219i smerenia, \u00eenc\u00e2t to\u021bi se minunau c\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 ca aceea copil\u0103reasc\u0103, \u00eemplinea lucrurile b\u0103tr\u00e2nilor.<\/p>\n\n\n\n
Cuviosul Nifon avea \u00eenc\u0103 \u0219i mult\u0103 milostivire c\u0103tre s\u0103raci \u0219i \u00eei \u00eengrijea c\u00e2t putea, d\u00e2ndu-le cele de trebuin\u021b\u0103. Auzind de la un oarecare b\u0103rbat duhovnicesc c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 celelalte fapte bune, se cuvine s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 \u0219i fecioria, zicea \u00een sine: \u201eOare putea-voi s\u0103 \u00eemplinesc aceast\u0103 fapt\u0103 bun\u0103? Pentru c\u0103, a sc\u0103pa cineva de aprinderea trupului, \u00eei trebuie mare silin\u021b\u0103. Cu toate acestea, de ast\u0103zi \u00eenainte, cu ajutorul lui Dumnezeu, s\u0103 nu mai privesc mai mult la fa\u021b\u0103 de femeie\u201d. De atunci foarte mult lua aminte de sine \u0219i nu mai privea la nici o femeie.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce a crescut cu v\u00e2rsta \u0219i a sporit \u00een fapte bune, \u0219i-a adus aminte de p\u0103rin\u021bii s\u0103i \u0219i de patria sa. Deci voia s\u0103 plece de la Constantinopol, iar femeia stratilatului, neav\u00e2nd fii \u0219i v\u0103z\u00e2nd via\u021ba \u0219i faptele bune ale lui Nifon, c\u0103uta s\u0103-l opreasc\u0103 acolo, ca s\u0103-l fac\u0103 fiu de suflet \u0219i mo\u0219tenitor al averii lor. Neput\u00e2nd s\u0103-l \u00eempiedice de la aceasta, fiindc\u0103 Nifon avea mult\u0103 dorin\u021b\u0103 s\u0103 se duc\u0103 la p\u0103rin\u021bii s\u0103i, se afla \u00een mare m\u00e2hnire. V\u0103z\u00e2nd-o pe d\u00e2nsa \u00eentristat\u0103 mai marele cur\u021bii sale \u0219i afl\u00e2nd pricina, i-a zis ei ca s\u0103-i dea lui \u00een purtare de grij\u0103 pe Nifon \u0219i el \u00eel va face s\u0103 uite de p\u0103rin\u021bii s\u0103i \u0219i de patria sa.<\/p>\n\n\n\n
Lu\u00e2ndu-l pe el mai marele cur\u021bii, \u00eel ducea la adun\u0103rile desfr\u00e2na\u021bilor \u0219i r\u0103sf\u0103\u021ba\u021bilor tineri. Nifon, t\u00e2n\u0103r fiind \u0219i f\u0103r\u0103 r\u0103utate, ca s\u0103 aib\u0103 o oarecare m\u00e2ng\u00e2iere \u00een \u00eentristarea ce avea pentru p\u0103rin\u021bii s\u0103i, s-a dat la m\u00e2nc\u0103ri, la b\u0103uturi \u0219i la benchetuiri, c\u0103ci tinere\u021bea cu u\u0219urin\u021b\u0103 se pleac\u0103 la unele ca acestea \u0219i adeseori, dup\u0103 judecata cea de ob\u0219te, vorbele cele rele stric\u0103 obiceiurile cele bune. Apoi, \u00eentunec\u00e2ndu-se la minte din be\u021bie, cel mai \u00eenainte t\u0103cut, bl\u00e2nd \u0219i smerit s-a f\u0103cut mult vorbitor, b\u00e2rfitor, oc\u0103r\u00e2tor \u0219i lu\u0103tor \u00een r\u00e2s, c\u00e2nt\u0103tor de c\u00e2ntece de\u0219arte, juc\u0103tor \u0219i r\u0103sf\u0103\u021bat. \u0218i uit\u00e2nd cu totul pe p\u0103rin\u021bi, rudenii \u0219i patria sa, p\u0103r\u0103sind \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura \u0219i de faptele cele bune dep\u0103rt\u00e2ndu-se, se \u00eendeletnicea cu totul \u00een desf\u0103t\u0103ri \u0219i be\u021bie.<\/p>\n\n\n\n
V\u0103z\u00e2ndu-l pe d\u00e2nsul un cucernic \u0219i un bun cre\u0219tin, cu numele Vasile, \u00eentr-o tic\u0103loas\u0103 stare ca aceasta, \u00eei zicea adeseori: \u201eVai \u021bie, Nifone! c\u0103 e\u0219ti numai cu trupul viu, iar cu sufletul ai murit acum \u0219i numai umbra ta umbl\u0103 \u00eenaintea oamenilor\u201d. Dar Nifon nu b\u0103ga \u00een seam\u0103 cuvintele acelea. Alteori \u00eencepea a suspina \u0219i a pl\u00e2nge pentru p\u0103catele sale, \u00eens\u0103, fiind atras de obiceiurile cele rele, ca \u00eentr-o mare se afunda \u00een lucrurile cele necurate, dezn\u0103d\u0103jduindu-se de a sa m\u00e2ntuire \u0219i zic\u00e2nd: \u201eEu de acum am pierit \u0219i nu pot s\u0103 m\u0103 mai \u00eentorc la poc\u0103in\u021b\u0103, de aceea m\u0103car aici s\u0103 m\u0103 \u00eendulcesc cu pl\u0103cerile acestea p\u0103m\u00e2nte\u0219ti\u201d. At\u00e2t de mult \u00eei \u00eempietrise diavolul inima lui, \u00eenc\u00e2t nici rug\u0103ciune nu putea s\u0103 fac\u0103 vreodat\u0103, av\u00e2nd totdeauna \u00een sine o piatr\u0103 pe inima sa. Iar doamna aceea, unde \u00ee\u0219i avea locuin\u021ba sa Nifon, v\u0103z\u00e2nd via\u021ba lui r\u0103zvr\u0103tit\u0103, se m\u00e2hnea \u00een sine zic\u00e2nd: \u201eVai mie, de unde mi-a venit aceast\u0103 n\u0103past\u0103!\u201d. De multe ori \u00eel cert\u0103, oc\u0103r\u00e2ndu-l \u0219i chiar b\u0103t\u00e2ndu-l, \u00eens\u0103 el ne\u00eendreptat petrecea.<\/p>\n\n\n\n
Aceasta s-a povestit spre ar\u0103tarea milostivirii celei mari a lui Dumnezeu, care face om cinstit din nevrednic \u0219i din p\u0103c\u0103to\u0219i face drep\u021bi, c\u0103 nu este p\u0103cat care s\u0103 poat\u0103 birui iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Apoi \u0219i noi, p\u0103c\u0103to\u0219ii, s\u0103 avem chip ca s\u0103 nu ne dezn\u0103d\u0103jduim prin \u00eenecarea \u00eentru multe f\u0103r\u0103delegi, ci s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m prin poc\u0103in\u021b\u0103 ca \u0219i acesta care bine s-a \u00eendreptat. C\u0103ci cel ce era vas al p\u0103catului, acela mai pe urm\u0103, prin poc\u0103in\u021ba cea adev\u0103rat\u0103, s-a f\u0103cut vas ales al lui Dumnezeu, al Sf\u00e2ntului Duh, precum \u00eendat\u0103 vom ar\u0103ta.<\/p>\n\n\n\n
Nifon avea un prieten cu numele Nicodim, care venind \u0219i privind cu mirare la fa\u021ba lui s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, \u00eens\u0103 t\u0103cea. Apoi Nifon a zis: \u201eCe prive\u0219ti a\u0219a la mine ca la un necunoscut?\u201d. Nicodim a r\u0103spuns: \u201eCrede-m\u0103, frate, c\u0103 niciodat\u0103 nu te-am v\u0103zut \u00eentr-acest chip precum te v\u0103d acum, c\u0103ci fa\u021ba ta este \u00eenfrico\u0219at\u0103 ca de arap\u201d. Acestea auzindu-le, t\u00e2n\u0103rul s-a \u00eenfrico\u0219at \u0219i s-a ru\u0219inat, acoperindu-\u0219i fa\u021ba cu m\u00e2na, apoi s-a dus m\u00e2hnit. \u0218i merg\u00e2nd pe cale \u00ee\u0219i zicea: \u201eVai mie, p\u0103c\u0103tosul, dac\u0103 \u00een lumea aceasta sunt negru cu sufletul \u0219i cu trupul, dar la judecata lui Dumnezeu cum voi fi? Cum m\u0103 voi ar\u0103ta fe\u021bei lui Dumnezeu? Amar mie, p\u0103tima\u0219ul, unde e\u0219ti acum suflete? Vai mie, ce voi face, oare m\u0103 voi putea poc\u0103i? C\u0103ci cum voi zice lui Dumnezeu, miluie\u0219te-m\u0103, f\u0103c\u00e2nd at\u00e2tea lucruri nepl\u0103cute \u00eenaintea lui?\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Acestea \u0219i multe zic\u00e2nd \u00een sine, a venit acas\u0103 m\u00e2hnit \u0219i nec\u0103jit \u0219i se tulbura de g\u00e2ndurile cele potrivnice. Pentru c\u0103 g\u00e2ndurile cele bune \u00eei ziceau: \u201eF\u0103 rug\u0103ciune noaptea c\u0103tre Dumnezeu, c\u0103 precum voie\u0219te El, astfel s\u0103 r\u00e2nduiasc\u0103 cele pentru tine\u201d. Cele rele \u00eei ziceau: \u201eDe vei face rug\u0103ciune te vei \u00eendr\u0103ci \u0219i vei fi tuturor de r\u00e2s\u201d. \u0218i i se aducea \u00een minte fric\u0103 de la diavolul, care \u00eei tulbura sufletul foarte r\u0103u. Iar el, abia \u00eent\u0103rindu-se pu\u021bin, \u0219i-a zis: \u201eC\u00e2nd umblam \u00een desfr\u00e2nare niciun r\u0103u nu m-a \u00eent\u00e2mpinat, iar acum, c\u00e2nd voiesc a m\u0103 ruga lui Dumnezeu, voi p\u0103timi ceva r\u0103u? Blestemat s\u0103 fii tu, necuratule \u0219i vicleanule diavol, care-mi aduci unele ca acestea?\u201d. F\u0103c\u00e2ndu-se noapte, s-a sculat din pat \u0219i a \u00eenceput a pl\u00e2nge \u0219i a se bate cu m\u00e2inile \u00een piept, zic\u00e2nd: \u201eCum am vie\u021buit cu bun\u0103 credin\u021b\u0103 \u0219i cu obiceiuri bune, \u00een anii mei cei dinainte iar acum am murit, r\u0103nindu-m\u0103 cumplit cu p\u0103catele! Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine am n\u0103d\u0103jduit, m\u00e2ntuie\u0219te-m\u0103 c\u0103 nu cumva diavolul s\u0103 r\u0103peasc\u0103 ca un leu sufletul meu, nefiind Cel ce izb\u0103ve\u0219te\u201d.<\/p>\n\n\n\n
St\u00e2nd el la rug\u0103ciune \u0219i c\u0103ut\u00e2nd c\u0103tre r\u0103s\u0103rit, iat\u0103 a venit o negur\u0103 \u00eentunecat\u0103 ce s-a apropiat de d\u00e2nsul \u0219i l-a aruncat \u00een boal\u0103 \u0219i \u00een fric\u0103 peste m\u0103sur\u0103. Atunci Nifon se \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 \u0219i z\u0103cea \u00een patul s\u0103u, suspin\u00e2nd \u0219i pl\u00e2ng\u00e2nd pentru p\u0103catele sale. Iar diminea\u021ba a venit \u00een biseric\u0103 \u0219i, ridic\u00e2ndu-\u0219i ochii, a c\u0103utat spre icoana Preacuratei Fecioare Maria, N\u0103sc\u0103toarea de Dumnezeu, \u0219i suspin\u00e2nd, a zis: \u201eMiluie\u0219te-m\u0103, ap\u0103r\u0103toarea cre\u0219tinilor, ceea ce e\u0219ti cu dar d\u0103ruit\u0103, curat\u0103, ajut\u0103-mi pentru mila ta cea mare, c\u0103 tu e\u0219ti n\u0103dejdea celor ce se poc\u0103iesc\u201d. Acestea zic\u00e2nd, chipul Maicii Domnului a c\u0103utat la d\u00e2nsul cu fa\u021ba vesel\u0103 \u0219i bl\u00e2nd\u0103.<\/p>\n\n\n\n
V\u0103z\u00e2nd Nifon aceast\u0103 minune, s-a mirat \u0219i a \u00eenceput a se bucura \u0219i a se veseli cu inima. Apoi a zis: \u201eO, ad\u00e2ncul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, c\u00e2t de mare este mul\u021bimea milei Tale, Doamne, pe care o ar\u0103\u021bi asupra celor ce gre\u0219esc \u00eenaintea Ta! Pentru aceea ai f\u0103cut \u0219i pe Preacurata Maica Ta ca s\u0103 fie rug\u0103toare c\u0103tre m\u0103rirea Ta\u201d. Apoi, rug\u00e2ndu-se mult \u0219i s\u0103rut\u00e2nd cu dragoste icoana Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, a ie\u0219it zic\u00e2nd \u00een sine: \u201eVezi, tic\u0103loase suflete, c\u00e2t ne iube\u0219te Dumnezeu, chiar c\u00e2nd noi singuri fugim de El. Iat\u0103, ne-a dat nou\u0103 spre ap\u0103rare Preacurat\u0103 Maic\u0103 S\u0103, iar noi, chiar \u0219i pe aceast\u0103 ajut\u0103toare o trecem cu vederea\u201d. \u0218i, astfel m\u00e2ng\u00e2indu-se, a pream\u0103rit pe Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 aceasta i s-a ar\u0103tat diavolul \u00een vedenie, \u00een somn, \u00een chipul unui copil, care-i era tovar\u0103\u0219 \u00eentru f\u0103r\u0103delegi \u0219i st\u0103tea \u00eempotriva lui foarte sup\u0103rat \u0219i foarte m\u00e2hnit. Spre acela c\u0103ut\u00e2nd, Nifon a zis: \u201ePentru ce e\u0219ti a\u0219a m\u00e2hnit?\u201d. Iar diavolul a r\u0103spuns: \u201eIat\u0103, trei zile sunt de c\u00e2nd ai fost la prietenul t\u0103u Nicodim \u0219i te-ai r\u0103zvr\u0103tit. Pentru aceasta m\u0103 \u00eentristez c\u0103 nu pot suferi a m\u0103 trece cu vederea\u201d. Nifon i-a zis: \u201e\u0218i ce \u00eentristare ai tu?\u201d. Diavolul \u0219i-a \u00eentors fa\u021ba \u0219i nu i-a dat nici un r\u0103spuns. Nifon, \u00eendat\u0103 de\u0219tept\u00e2ndu-se, a priceput c\u0103 diavolul se \u00eentristeaz\u0103 pentru poc\u0103in\u021ba sa. Deci scul\u00e2ndu-se degrab\u0103 a alergat la biseric\u0103 \u0219i, pironindu-\u0219i mintea \u0219i ochii c\u0103tre icoana Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, s-a rugat p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd iar\u0103\u0219i a v\u0103zut-o z\u00e2mbind \u0219i a sim\u021bit \u00een inima s\u0103 o pl\u0103cere dumnezeiasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-una din zile, merg\u00e2nd \u00een biseric\u0103 la rug\u0103ciune, a v\u0103zut un om f\u0103c\u00e2nd f\u0103r\u0103delege pe cale \u0219i l-a os\u00e2ndit \u00een mintea sa. \u0218i venind \u00een biserica lui Dumnezeu \u0219i ridic\u00e2ndu-\u0219i ochii, dup\u0103 obicei, c\u0103tre icoan\u0103, \u00eendat\u0103 a v\u0103zut pe Preasf\u00e2nta N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu cu fa\u021ba \u00eenfrico\u0219at\u0103 \u0219i posomor\u00e2t\u0103, \u00eentorc\u00e2ndu-se de c\u0103tre d\u00e2nsul. Iar Nifon s-a sp\u0103im\u00e2ntat foarte \u0219i, c\u0103ut\u00e2nd \u00een jos, \u0219i-a zis: \u201eVai mie, p\u0103c\u0103tosul, numai o bucurie aveam, adic\u0103 chipul t\u0103u, St\u0103p\u00e2na Preasf\u00e2nta, iar acum \u0219i acesta \u00ee\u0219i \u00eentoarce fa\u021ba \u0219i nu \u0219tiu pentru ce vin\u0103\u201d. Apoi, adun\u00e2ndu-\u0219i g\u00e2ndurile, abia \u0219i-a adus aminte c\u0103 a os\u00e2ndit pe cel ce p\u0103c\u0103tuia \u0219i a priceput c\u0103 pentru aceea Maica Domnului \u00ee\u0219i \u00eentoarce fa\u021ba sa de la d\u00e2nsul.<\/p>\n\n\n\n
Deci, suspin\u00e2nd din ad\u00e2ncul inimii, a zis cu pl\u00e2ngere: \u201eDumnezeule, iart\u0103-m\u0103 pe mine p\u0103c\u0103tosul, c\u0103ci, iat\u0103, am r\u0103pit slava \u0219i dreg\u0103toria Ta \u0219i am os\u00e2ndit pe aproapele meu, mai \u00eenainte de a-l judeca Tu. \u00cens\u0103 miluie\u0219te-m\u0103, St\u0103p\u00e2ne, c\u0103ci spre Tine n\u0103d\u0103jduie\u0219te sufletul meu \u0219i de acum nu voi mai os\u00e2ndi niciodat\u0103 pe fratele meu\u201d. Acestea \u0219i mai multe zic\u00e2nd, cu lacrimi a c\u0103utat iar\u0103\u0219i c\u0103tre icoan\u0103 \u0219i a v\u0103zut-o z\u00e2mbind ca \u0219i mai \u00eenainte. De atunci cu mare paz\u0103 a \u00eenceput a se feri de a mai os\u00e2ndi. Deci, totdeauna c\u00e2nd i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a gre\u0219i cu ceva, apoi Preacurata Maica lui Dumnezeu \u00ee\u0219i \u00eentorcea fa\u021ba sa \u0219i cu aceasta se os\u00e2ndea Nifon \u0219i se \u00eendrepta.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103, sco\u021b\u00e2nd el ap\u0103 cu ciutura, l-a \u00eempiedicat diavolul \u0219i, alunec\u00e2nd cu am\u00e2ndou\u0103, picioarele a c\u0103zut \u00een pu\u021b \u0219i afund\u00e2ndu-se s-a apucat de ciutur\u0103 \u0219i a strigat: \u201eSt\u0103p\u00e2na, ajut\u0103-mi!\u201d. \u0218i \u00eendat\u0103 s-a aflat \u00een pu\u021b pe un lemn, fiind nev\u0103t\u0103mat. De atunci, cunosc\u00e2nd c\u0103 N\u0103sc\u0103toarea de Dumnezeu \u00eel p\u0103ze\u0219te, a \u00eenceput de-a pururea a avea numele ei pe buzele sale. Dup\u0103 aceasta, i s-a \u00eent\u00e2mplat a se \u00eemboln\u0103vi, de la praznicul \u00cenvierii lui Hristos p\u00e2n\u0103 la ziua \u00eenjum\u0103t\u0103\u021birii \u0219i \u00eentr-acea boal\u0103 nimic alt nu zicea, dec\u00e2t numai: \u201eSlav\u0103 Dumnezeului meu, slav\u0103 Ajut\u0103toarei mele, Preacuratei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, Fecioarei Maria\u201d. Iar luni, mai \u00eenainte de \u00eenjum\u0103t\u0103\u021bire, s-a rugat, zic\u00e2nd: \u201eDoamne, Dumnezeul meu, \u00eenvrednice\u0219te-m\u0103 a m\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i cu Sfintele Taine \u00een ziua \u00eenjum\u0103t\u0103\u021birii, pentru c\u0103 foarte \u00eensetat este sufletul meu a se s\u0103tura de preacurat Trupul T\u0103u\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 ce a adormit, i s-a f\u0103cut lui vedenia aceasta: Dou\u0103 femei preastr\u0103lucite treceau pe l\u00e2ng\u0103 patul lui, \u00een asem\u0103narea purt\u0103toarelor de mir: una era \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een porfir\u0103 \u0219i \u021binea o st\u00e2lpare de m\u0103slin, iar cealalt\u0103, asemenea ei, mergea \u00een urm\u0103, purt\u00e2nd un vas mic plin de sfin\u021benie; mai \u021binea \u0219i o papur\u0103 muiat\u0103 \u00een untdelemn sf\u00e2nt \u0219i venind c\u0103tre pat a stat. \u0218i a zis cea \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een porfir\u0103, c\u0103tre cealalt\u0103: \u201eVezi, Anastasio, de ce p\u0103time\u0219te t\u00e2n\u0103rul acesta?\u201d. Anastasia a r\u0103spuns: \u201eAcesta p\u0103time\u0219te de focul limbii sale, c\u0103ci, pe c\u00e2nd era s\u0103n\u0103tos, gura lui nu era \u00eengr\u0103dit\u0103 \u0219i acum se pedepse\u0219te de Domnul ca s\u0103 nu se os\u00e2ndeasc\u0103 dincolo, fiindc\u0103 foarte mult \u00eel iube\u0219te Dumnezeu \u0219i-l ceart\u0103; iar tu, Doamn\u0103, de voie\u0219ti, miluie\u0219te-l \u0219i ajut\u0103-i lui\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Cea \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een porfir\u0103 a r\u0103spuns: \u201e\u00cel voi milui, numai s\u0103-l duci unde mergem \u0219i noi\u201d. Deci, lu\u00e2ndu-l de m\u00e2n\u0103, Anastasia l-a dus \u00een biserica Sfin\u021bilor Apostoli. Apoi a zis c\u0103tre d\u00e2nsa cea cu porfir\u0103: \u201eIa untdelemn din candela ce arde \u00een altar \u0219i-l unge de la cap p\u00e2n\u0103 la picioare\u201d. Iar aceea, ung\u00e2ndu-l, a zis: \u201eVezi St\u0103p\u00e2na, iat\u0103, am f\u0103cut dup\u0103 porunca ta\u201d. Cea cu hain\u0103 de porfir\u0103 a z\u00e2mbit \u0219i a zis: \u201eAcesta este semnul milostivirii pentru care am venit\u201d. Atunci i-a dat lui Nifon st\u00e2lparea cea de m\u0103slin, pe care o \u021binea \u00een m\u00e2n\u0103\u0219i i-a zis: \u201eVezi \u0219i cunoa\u0219te c\u0103 st\u00e2lparea aceasta este din darul Domnului \u0219i o dau \u021bie, pentru c\u0103 acum a v\u0103rsat prea\u00eenduratul Dumnezeu mila Sa asupra ta. Iar tu de acum \u00eenarmeaz\u0103-te \u00eempotriva diavolilor \u0219i vei c\u0103lca pe d\u00e2n\u0219ii ca pe fin\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Nifon i s-a \u00eenchinat la picioare \u0219i, de\u0219tept\u00e2ndu-se, a cunoscut c\u0103 vedenia aceea a fost binecuv\u00e2ntarea Preacuratei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, apoi \u00eendat\u0103 s-a f\u0103cut s\u0103n\u0103tos \u0219i a \u00eenceput a umbla. A doua zi, mar\u021bi, s-a \u00eent\u0103rit cu hran\u0103, iar \u00een ziua \u00eenjum\u0103t\u0103\u021birii, venind \u00een biseric\u0103 cu mult\u0103 bucurie, s-a \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it cu dumnezeie\u0219tile Taine.<\/p>\n\n\n\n
Astfel fericitul Nifon, cu ajutorul lui Dumnezeu \u00eendrept\u00e2ndu-\u0219i via\u021ba sa, s-a lep\u0103dat de lume \u0219i s-a f\u0103cut monah. Se s\u00e2rguia \u00eentru mari nevoin\u021be \u0219i osteneli, omor\u00e2ndu-\u0219i trupul, supun\u00e2ndu-l duhului \u0219i petrec\u00e2ndu-\u0219i zilele sale \u00een lacrimi \u0219i \u00een aspr\u0103 poc\u0103in\u021b\u0103. \u00ce\u0219i punea paz\u0103 gurii sale, foarte mult p\u0103zindu-se de cuvinte de\u0219arte \u0219i cu at\u00e2t mai v\u00e2rtos de cuvinte necurate sau de dos\u0103diri \u0219i de clevetiri. Dup\u0103 aceea \u0219i-a f\u0103cut or\u00e2nduiala ca s\u0103 se loveasc\u0103 cu pumnul de c\u00e2te patruzeci de ori, dac\u0103 i s-ar mai \u00eent\u00e2mpla vreodat\u0103 a mai gr\u0103i vreun cuv\u00e2nt netrebnic sau de hul\u0103. Apoi, pun\u00e2nd o piatr\u0103 \u00een gur\u0103, o purta mult\u0103 vreme zic\u00e2nd c\u0103tre sine: \u201eMai bine \u00ee\u021bi este \u021bie, nelegiuitule, a m\u00e2nca piatr\u0103, dec\u00e2t a gr\u0103i vreun cuv\u00e2nt r\u0103u\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Adeseori se \u00eenchidea \u00een coliba sa \u0219i, dezbr\u0103c\u00e2ndu-se de haine, se b\u0103tea peste tot trupul s\u0103u, \u0219i-at\u00e2t se r\u0103nea, \u00eenc\u00e2t uneori \u0219i carnea c\u0103dea de pe d\u00e2nsul, dar astfel se \u00eenarma tare \u00eempotriva vr\u0103jma\u0219ului celui nev\u0103zut. Dar \u0219i acela mult r\u0103zboi f\u0103cea cu d\u00e2nsul, f\u0103c\u00e2ndu-i ispit\u0103 \u0219i vr\u00e2nd a birui b\u0103rb\u0103\u021bia lui nebiruit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Pe c\u00e2nd se ruga, i se ar\u0103ta diavolul, uneori \u00een chip de pas\u0103re, s\u0103rind pe dinaintea lui; iar alteori \u00een chip de c\u00e2ine negru, repezindu-se asupra lui, ca s\u0103-l \u00eenfrico\u0219eze \u0219i s\u0103-i curme rug\u0103ciunea, dar el \u00eel izgonea cu semnul Sfintei Cruci.<\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd era fl\u0103m\u00e2nd, diavolul \u00eei aducea felurite bucate de pe\u0219te \u0219i de carne \u0219i m\u00e2nc\u0103ruri dulci, iar fericitul zicea: \u201eBucatele nu ne vor pune pe noi \u00eenaintea lui Dumnezeu. Singur m\u0103n\u00e2nc\u0103, diavole, bucatele tale sau du-le acolo unde consider\u0103 oamenii p\u00e2ntecele ca pe un Dumnezeu\u201d. C\u00e2nd priveghea sf\u00e2ntul, diavolul \u00eei aducea dormitare \u0219i somn f\u0103r\u0103 m\u0103sur\u0103, dar sim\u021bindu-l fericitul, lua un b\u0103\u021b \u0219i se b\u0103tea pe sine tare, zic\u00e2nd: \u201e\u021ai-am dat de m\u00e2ncare \u0219i de b\u0103ut, iar tu voie\u0219ti s\u0103 \u0219i dormi? Iat\u0103 eu cu toiagul te voi odihni pe tine\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103 sim\u021bind \u00een sine r\u0103zboi trupesc, toat\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2na n-a gustat din p\u00e2ine \u0219i se chinuia cu foamea \u0219i cu setea p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a omor\u00e2t \u00een sine patima cea v\u0103t\u0103m\u0103toare. Iar c\u00e2nd \u00eenseta mult, turna ap\u0103 \u00eentr-un vas \u0219i-l punea \u00eenaintea sa \u0219i c\u0103ut\u00e2nd la d\u00e2nsa zicea: \u201eC\u00e2t este de dulce aceast\u0103 ap\u0103\u201d. \u0218i lu\u00e2nd pu\u021bin\u0103 ap\u0103 \u00een gur\u0103, o sim\u021bea cu limba dar o v\u0103rsa pe p\u0103m\u00e2nt. \u00cens\u0103 diavolul, nesuferind at\u00e2ta r\u0103bdare ca a fericitului, a strigat \u00een gura mare: \u201eM-ai biruit, Nifone\u201d. Dar Sf\u00e2ntul Nifon, cu puterea \u0219i cu ajutorul lui Dumnezeu, iar nu cu nevoin\u021bele sale \u0219i cu \u00eenfr\u00e2narea, socotind de unde vine biruin\u021ba asupra diavolului, \u00eei r\u0103spundea: \u201eNu te biruiesc eu pe tine, ci puterea Dumnezeului nostru, care p\u0103ze\u0219te pe robii S\u0103i\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Apoi a \u00eeng\u0103duit Dumnezeu asupra Cuviosului Nifon o ispit\u0103, pentru ca, l\u0103murindu-se ca aurul \u00een ulcea, s\u0103 se afle vrednic de darul Lui. Iar ispit\u0103 a fost aceasta, c\u0103 i s-a \u00eentunecat mintea patru ani, prin lucrarea diavoleasc\u0103. Odat\u0103, st\u00e2nd la rug\u0103ciune de cu sear\u0103 p\u00e2n\u0103 diminea\u021ba, a auzit deodat\u0103 un zgomot ca de tunet, merg\u00e2nd din dreapta, p\u00e2n\u0103 \u00een st\u00e2nga. Sf\u00e2ntul s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat \u0219i se g\u00e2ndea ce-o fi aceea. \u0218i \u00eendat\u0103 a venit diavolul, r\u0103cnind cu mult\u0103 \u00eengrozire \u0219i m\u00e2nie \u0219i at\u00e2t de mult a \u00eenfrico\u0219at pe sf\u00e2nt, \u00eenc\u00e2t \u0219i mintea i s-a \u00eentunecat.<\/p>\n\n\n\n
Abia venindu-\u0219i \u00een sim\u021bire, a vrut s\u0103 se roage \u0219i s\u0103 se \u00eensemneze cu semnul Sfintei Cruci, dar diavolul a n\u0103v\u0103lit asupra lui zic\u00e2nd: \u201eLas\u0103 rug\u0103ciunea \u0219i nu m\u0103 voi mai lupta cu tine\u201d. Iar fericitul i-a r\u0103spuns: \u201eNicidecum nu te voi asculta, duhule necurat. Dac\u0103 \u021bi-a poruncit Dumnezeu ca s\u0103 m\u0103 pierzi, apoi cu mul\u021bumire primesc aceasta, iar de nu, cu ajutorul Celui prea\u00eenalt degrab\u0103 te voi birui pe tine\u201d. Iar diavolul a zis: \u201eTe-ai \u00een\u0219elat, Nifone, nu exist\u0103 Dumnezeu; c\u0103ci unde este El?\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Aceasta \u00eei zicea mereu diavolul, r\u0103zvr\u0103tindu-i mintea \u0219i \u00eentunec\u00e2ndu-i-o. Iar sf\u00e2ntul r\u0103spundea: \u201eTu, diavole, gr\u0103ie\u0219ti ca nebunul, c\u0103ci nebunul a zis \u00eentru inima sa: Nu este Dumnezeu\u201d. \u0218i voia s\u0103 fac\u0103 rug\u0103ciunea, dar nu putea, c\u0103ci cu buzele gr\u0103ia, iar mintea s\u0103 i se r\u0103zvr\u0103tea. Atunci sf\u00e2ntul era \u00een mare m\u00e2hnire av\u00e2nd mintea \u00eentunecat\u0103 \u0219i cu aceasta s-a lipsit \u0219i de \u00een\u021belegerea omeneasc\u0103, p\u0103timind astfel. C\u00e2nd \u00ee\u0219i venea pu\u021bin \u00een sim\u021bire, diavolul nu \u00eenceta zic\u00e2nd: \u201eNu exist\u0103 Dumnezeu\u201d. Atunci sf\u00e2ntul zicea: \u201eChiar de voi fi desfr\u00e2nat, chiar de voi ucide \u0219i chiar de voi face orice alt r\u0103u, de Hristosul meu nu m\u0103 voi lep\u0103da\u201d. Diavolul iar\u0103\u0219i zicea: \u201eCe gr\u0103ie\u0219ti, oare este Hristos? Nu este Hristos, eu singur \u0219tiu toate \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103\u021besc peste to\u021bi. \u021aie cine \u021bi-a spus c\u0103 este Hristos sau Dumnezeu?\u201d. \u0218i sf\u00e2ntul r\u0103spundea: \u201eNu m\u0103 vei putea \u00een\u0219ela pe mine, st\u0103p\u00e2nire \u00eentunecat\u0103; dep\u0103rteaz\u0103-te de la mine vr\u0103jma\u0219ule a toat\u0103 dreptatea\u201d. Iar diavolul nu se dep\u0103rta, ci se lupta cu d\u00e2nsul \u0219i \u00eei \u00eentuneca mintea, silindu-l a zice: \u201eNu este Dumnezeu\u201d.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a a petrecut sf\u00e2ntul patru ani, lupt\u00e2ndu-se cu diavolul \u0219i silindu-se la rug\u0103ciune. Iar odat\u0103, rug\u00e2ndu-se \u0219i \u00eendoindu-se despre Dumnezeu a c\u0103utat c\u0103tre icoana M\u00e2ntuitorului \u0219i suspin\u00e2nd din ad\u00e2ncul inimii a \u00eentins m\u00e2na spre icoan\u0103 zic\u00e2nd: \u201eDoamne, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai l\u0103sat pe mine. Veste\u0219te-mi dac\u0103 e\u0219ti tu Dumnezeu \u0219i nu este altul afar\u0103 de Tine, ca s\u0103 nu m\u0103 plec c\u0103tre sfatul vr\u0103jma\u0219ului\u201d. Acestea zic\u00e2nd a v\u0103zut fa\u021ba lui Hristos pe icoan\u0103 str\u0103lucind ca soarele \u0219i a primit miros de bun\u0103 mireasm\u0103. Apoi cuprinz\u00e2ndu-se de spaim\u0103 s-a aruncat la p\u0103m\u00e2nt zic\u00e2nd: \u201eSt\u0103p\u00e2ne, iart\u0103-m\u0103 c\u0103 te-am ispitit \u00eendoindu-m\u0103 de Tine, Dumnezeul meu, iat\u0103, de acum cred c\u0103 Tu singur e\u0219ti Dumnezeu \u0219i Ziditor a toat\u0103 f\u0103ptura\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Pe c\u00e2nd z\u0103cea pe p\u0103m\u00e2nt, \u0219i-a ridicat ochii \u0219i a privit icoana M\u00e2ntuitorului, unde a v\u0103zut un lucru minunat: chipul St\u0103p\u00e2nului \u00ee\u0219i \u00eentorcea ochii ca un om viu \u0219i se mi\u0219cau \u0219i spr\u00e2ncenele Lui, iar Nifon a strigat: \u201eBine este cuv\u00e2ntat Dumnezeul meu \u0219i bine este cuv\u00e2ntat numele slavei Lui, acum \u0219i \u00een veci, amin\u201d. De atunci a venit peste d\u00e2nsul darul lui Dumnezeu, sf\u00e2r\u0219indu-se acum al patrulea an al ispitei aceleia \u0219i totdeauna se ar\u0103ta cu fa\u021ba vesel\u0103 \u0219i luminat\u0103. Iar unii ziceau: \u201eOare ce s-a \u00eent\u00e2mplat acestuia, c\u0103 mult\u0103 vreme a umblat posomor\u00e2t, iar acum se bucur\u0103 \u0219i se vesele\u0219te\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Deci, sf\u00e2ntul a luat \u00eendr\u0103zneal\u0103 asupra diavolilor, de care se batjocorise, zic\u00e2ndu-le: \u201eUnde sunt acei care ziceau c\u0103 nu este Dumnezeu\u201d. \u0218i-i biruia pe d\u00e2n\u0219ii cu rug\u0103ciunea ne\u00eencetat\u0103. Apoi aduc\u00e2ndu-\u0219i aminte de p\u0103catele sale cele mai dinainte, zicea \u00een sine: \u201eS\u0103 mergem \u00een biseric\u0103, p\u0103c\u0103tosule Nifon, ca s\u0103 ne m\u0103rturisim p\u0103catele noastre Domnului, c\u0103 acolo ne a\u0219teapt\u0103 P\u0103rintele \u00eendur\u0103rilor\u201d. Deci, apropiindu-se de u\u0219ile bisericii, \u0219i-a ridicat m\u00e2inile la \u00een\u0103l\u021bime \u0219i a strigat cu suspinare amar\u0103: \u201ePrime\u0219te-m\u0103 Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pe mine cel mort cu sufletul \u0219i cu mintea. Prime\u0219te pe hulitorul \u0219i p\u0103c\u0103tosul, pe cel necurat cu sufletul \u0219i cu trupul; prime\u0219te pe neprietenul cel f\u0103r\u0103 de ru\u0219ine. Nu-\u021bi \u00eentoarce fa\u021ba Ta \u0219i nu zice, St\u0103p\u00e2ne: Nu \u0219tiu cine e\u0219ti. Ci, ia aminte la glasul rug\u0103ciunii mele \u0219i m\u0103 m\u00e2ntuie\u0219te, ca Cel ce nu voie\u0219ti moartea p\u0103c\u0103tosului. \u0218i nu te voi l\u0103sa nici nu m\u0103 voi dep\u0103rta de la Tine, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m\u0103 vei auzi \u0219i \u00eemi vei da iertare p\u0103catelor mele\u201d.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a rug\u00e2ndu-se el, s-a f\u0103cut deodat\u0103 un sunet mare din cer \u0219i a v\u0103zut uimit \u00een nori o fa\u021b\u0103 de b\u0103rbat preastr\u0103lucit \u0219i m\u00e2inile i se vedeau \u00eentinse \u00eenaintea lui, cu care cuprinz\u00e2nd pe fericitul, precum alt\u0103dat\u0103 p\u0103rintele pe fiul cel desfr\u00e2nat, s\u0103ruta grumajii lui zic\u00e2nd: \u201eBine ai venit aici, fiul meu cel nec\u0103jit, c\u0103 mult am suspinat, mult m-am m\u00e2hnit de tine, \u00eenc\u00e2t ardea inima mea a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 te \u00eentorci la mine, seara \u0219i diminea\u021ba. Acum m\u0103 bucur \u0219i m\u0103 veselesc v\u0103z\u00e2nd c\u0103 te \u00eentorci la mine cu toat\u0103 inima\u201d. Acestea mai pe urm\u0103 le-a spus Nifon ucenicilor s\u0103i, pl\u00e2ng\u00e2nd foarte mult.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 aceasta, iar\u0103\u0219i rug\u00e2ndu-se, i s-a ar\u0103tat \u00eengerul lui Dumnezeu, \u021bin\u00e2nd un pahar plin cu mir, pe care l-a turnat deasupra capului s\u0103u \u0219i s-a umplut de bun\u0103 mireazm\u0103 locul acela. Deci fericitul Nifon, at\u00e2t de lumina\u021bi \u00ee\u0219i avea ochii min\u021bii, \u00eenc\u00e2t cuno\u0219tea tainele inimii omene\u0219ti \u0219i cu \u00eengerii vorbea ca \u0219i cum ar vorbi cu ni\u0219te prieteni ai s\u0103i \u0219i vedea pe diavoli cu ochii.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103, venind din biserica Sfintei Anastasia c\u0103tre coliba sa, a v\u0103zut l\u00e2ng\u0103 por\u021bile casei ni\u0219te femei desfr\u00e2nate \u0219i un \u00eenger \u00een chip de t\u00e2n\u0103r pl\u00e2ng\u00e2nd foarte mult. Sf\u00e2ntul l-a \u00eentrebat de ce pl\u00e2nge. El a r\u0103spuns: \u201eEu sunt trimis de la Dumnezeu aici spre p\u0103zirea unui om, care acum se odihne\u0219te \u00een casa aceasta cu o desfr\u00e2nat\u0103 \u0219i m\u0103 m\u00e2hne\u0219te foarte mult, c\u0103 nu voiesc a vedea f\u0103r\u0103delegea ce o face el. Cum nu voi pl\u00e2nge, v\u0103z\u00e2nd \u00een ce fel de \u00eentuneric a c\u0103zut chipul lui Dumnezeu?\u201d. Iar fericitul a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \u201ePentru ce nu-l cer\u021bi pe el, ca s\u0103 \u00eenceteze de a mai p\u0103c\u0103tui?\u201d. \u0218i \u00eengerul a r\u0103spuns: \u201eNu am loc ca s\u0103 m\u0103 pot apropia de d\u00e2nsul, c\u0103, de c\u00e2nd a \u00eenceput a p\u0103c\u0103tui, este rob al diavolilor \u0219i eu nu mai am acum st\u0103p\u00e2nire asupra lui; pentru c\u0103 Dumnezeu a f\u0103cut pe om st\u0103p\u00e2n pe sine, ar\u0103t\u00e2ndu-i calea cea str\u00e2mt\u0103 \u0219i cea larg\u0103, ca s\u0103 umble pe care va voi\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Atunci Sf\u00e2ntul Nifon zise c\u0103tre ucenicul s\u0103u: \u201eNimic nu este mai \u00eenr\u0103ut\u0103\u021bit dec\u00e2t p\u0103catul desfr\u00e2n\u0103rii, \u00eens\u0103, desfr\u00e2natul, de se va poc\u0103i, \u00eel va primi Dumnezeu mai degrab\u0103 dec\u00e2t pe al\u021bi nelegiui\u021bi, de vreme ce p\u0103catul acesta este din fire, prin \u00eendemnare diavoleasc\u0103 \u0219i se izgone\u0219te aceast\u0103 patim\u0103 cu rug\u0103ciunea cea cu s\u00e2rguin\u021b\u0103 \u0219i cu mult post, cum \u0219i cu alte chinuri ale trupului\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 aceea, sf\u00e2ntul vedea cum diavolii, umbl\u00e2nd prin popor, ispitesc pe oameni, aduc\u00e2nd os\u00e2ndiri, clevetiri, sfad\u0103 \u0219i alte feluri de m\u00e2hniri. Odat\u0103 a v\u0103zut un b\u0103rbat \u00eemplinindu-\u0219i lucrul s\u0103u \u0219i iat\u0103 a venit un arap la d\u00e2nsul, care a \u00eenceput a-i \u0219opti la ureche. \u0218i mai era un alt om nu departe lucr\u00e2nd, iar diavolul venind i-a \u0219optit \u0219i aceluia la ureche. Atunci ei, l\u0103s\u00e2ndu-\u0219i lucrul, au \u00eenceput a se sf\u0103di, iar fericitul, scul\u00e2ndu-se, a zis: \u201eO, vicle\u0219ug dr\u0103cesc! Cum semeni tu vrajb\u0103 \u00eentre oameni!\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Alt\u0103dat\u0103 a n\u0103v\u0103lit diavolul asupra lui cu m\u0103rire de\u0219art\u0103, zic\u00e2nd: \u201eDe acum vei face semne \u0219i se va m\u0103ri numele t\u0103u \u00een tot p\u0103m\u00e2ntul, pentru c\u0103 ai pl\u0103cut lui Dumnezeu\u201d. Iar fericitul a zis c\u0103tre diavolul acela: \u201eA\u0219teapt\u0103 c\u0103, iat\u0103, \u00ee\u021bi voi ar\u0103ta \u021bie semn\u201d. \u0218i afl\u00e2nd o piatr\u0103 \u00eenaintea sa a zis: \u201e\u021aie \u00ee\u021bi gr\u0103iesc, piatr\u0103, mut\u0103-te de aici \u0219i du-te mai \u00een \u00eencolo\u201d. Dar piatra a stat neclintit\u0103. Atunci sf\u00e2ntul a zis c\u0103tre diavol: \u201eIat\u0103 darul t\u0103u, diavole\u201d \u0219i i-a scuipat \u00een fa\u021b\u0103. Apoi s-a rugat \u0219i \u00eendat\u0103 a pierit diavolul.<\/p>\n\n\n\n
A mai v\u0103zut alt\u0103dat\u0103 un oarecare, om duhovnicesc merg\u00e2nd \u00eenaintea sa, c\u0103ruia urm\u00e2ndu-i un arap, \u00eei da g\u00e2nduri necurate \u0219i hulitoare. Iar b\u0103rbatul acela, pricep\u00e2nd lucrarea cea diavoleasc\u0103, adeseori se \u00eentorcea \u0219i scuipaasupra diavolului. Iar fericitul a zis c\u0103tre duhul cel viclean: \u201e\u00cenceteaz\u0103, diavole, de a mai sup\u0103ra pe robii lui Dumnezeu, c\u0103 ce folos ai de va merge sufletul acesta \u00een pierzare?\u201d. R\u0103spuns-a diavolul: \u201eNu am niciun folos de aici, ci avem porunc\u0103 de la \u00eemp\u0103ratul nostru \u0219i de la domnii cei ce st\u0103p\u00e2nesc peste noi, ca s\u0103 ne lupt\u0103m cu oamenii. C\u0103ci de ne afl\u0103 domnii no\u0219tri, nelupt\u00e2ndu-ne cu cre\u0219tinii, apoi tare ne bat\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Iar\u0103\u0219i a v\u0103zut fericitul pe un oarecare monah, merg\u00e2nd \u0219i \u0219optind rug\u0103ciune, iar din gura lui ie\u0219ea v\u0103paie de foc, care ajungea p\u00e2n\u0103 la cer. Atunci mergea \u0219i \u00eengerul lui cu d\u00e2nsul, av\u00e2nd \u00een m\u00e2ini o suli\u021b\u0103 de foc, cu care izgonea diavolii de la monah.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103, sosind praznicul \u00eenvierii lui Hristos, \u00een seara S\u00e2mbetei celei mari, st\u00e2nd Nifon \u00een biseric\u0103 cu poporul, a v\u0103zut pe Preacurata N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu cu Apostolii \u0219i cu mul\u021bime de sfin\u021bi venit\u0103 \u00een biseric\u0103, care c\u0103uta ca o maic\u0103 asupra poporului ce st\u0103 \u00eenainte \u0219i dac\u0103 vedea pe cineva \u00eengrijindu-se pentru m\u00e2ntuirea sa, foarte se bucur\u0103. Iar de vedea pe unii din cei nepurt\u0103tori de grij\u0103 pentru m\u00e2ntuirea sufletului, cl\u0103tina din cap \u0219i pl\u00e2ngea. \u00cens\u0103, pentru to\u021bi \u00eentinz\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2inile, se ruga lui Dumnezeu ca to\u021bi s\u0103 c\u00e2\u0219tige m\u00e2ntuirea. Cuviosul, v\u0103z\u00e2nd aceasta, s-a umplut de nespus\u0103 bucurie, pentru c\u0103 Preacurata N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu nu se desparte de cre\u0219tini, ci de-a pururea le ajut\u0103 \u0219i aceasta \u00eei era lui mare ajut\u0103toare \u0219i ap\u0103r\u0103toare. Alt\u0103dat\u0103 odihnindu-se, a venit diavolul cu o arm\u0103 \u00een mina \u0219i s-a repezit asupra lui vr\u00e2nd s\u0103-l omoare, dar a fost oprit de puterea lui Dumnezeu \u0219i n-a putut s\u0103 fac\u0103 sf\u00e2ntului nici un r\u0103u. Apoi a fugit scr\u00e2\u0219nind din din\u021bi \u0219i zic\u00e2nd: \u201eO! Maria, tu totdeauna m\u0103 izgone\u0219ti de la acest om aspru\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Apoi cuviosul avea \u0219i dar \u00een buzele sale, c\u0103 \u00eenv\u0103\u021ba cele de folos \u0219i m\u00e2ng\u00e2ia pe cei m\u00e2hni\u021bi. Un frate a venit la sf\u00e2ntul, m\u00e2hnindu-se \u0219i zic\u00e2nd: \u201eCe voi face, p\u0103rinte, c\u0103 m\u0103 sup\u0103r\u0103 foarte mult duhul hulei, \u00eenc\u00e2t chiar c\u00e2nd m\u0103n\u00e2nc, beau sau c\u00e2nd stau la rug\u0103ciune, \u00eemi pune \u00een inim\u0103 uneori eresuri, alteori hule grele asupra Domnului meu Iisus Hristos \u0219i asupra Preacuratei Lui Maici, cum \u0219i asupra sfintelor icoane \u0219i m\u0103 tem c\u0103 nu cumva s\u0103 se pogoare foc din cer \u0219i s\u0103 m\u0103 ard\u0103 de viu\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Sf\u00e2ntul a r\u0103spuns: \u201ePrime\u0219te, frate, curaj, c\u0103ci marea c\u00e2nd \u00eenspumeaz\u0103, multe valuri \u00eenal\u021b\u0103 \u0219i bate \u00een piatr\u0103, dar valurile se \u00eentorc iar\u0103\u0219i \u00een mare. Asemenea \u0219i g\u00e2ndurile cele rele, care n\u0103v\u0103lesc de la diavol, se apropie de cugetul omenesc. Deci, dac\u0103 ascult\u0103 cineva sfatul cel r\u0103u \u0219i urmeaz\u0103 lui, acela piere; iar dac\u0103 cineva nu se \u00eenvoie\u0219te cu g\u00e2ndurile hulei, ci mai v\u00e2rtos se \u00eempotrive\u0219te lor, acela izgone\u0219te pe diavol. Apoi r\u0103utatea se \u00eentoarce pe capul diavolului, iar omul acela prime\u0219te cunun\u0103. \u0218i tu, fiule, rabd\u0103 \u00eempotrivindu-te diavolului cu rug\u0103ciunile \u0219i cu postul \u0219i degrab\u0103 va fugi de la tine. P\u0103ze\u0219te-te de clevetire \u0219i de m\u00e2nie, c\u0103 acestea mai v\u00e2rtos nasc hulele\u201d. \u00cent\u0103rind astfel pe acel frate, l-a eliberat cu pace.<\/p>\n\n\n\n
Alt\u0103dat\u0103, sf\u0103tuind cuviosul pe cei ce veneau la d\u00e2nsul ca s\u0103 aud\u0103 cuv\u00e2nt de m\u00e2ntuire, \u00eentre altele le spunea. \u00centr-o cetate era un om cucernic \u0219i tem\u0103tor de Dumnezeu, care f\u0103cea multe faceri de bine celor de aproape \u0219i \u00eei iubea pe to\u021bi, ca pe ni\u0219te \u00eengeri ai lui Dumnezeu. Aceia \u00eens\u0103, din lucrarea vicleanului, urau foarte mult pe f\u0103c\u0103torul lor de bine \u0219i unii \u00eel socoteau c\u0103 pe un om cu obicei r\u0103u, iar al\u021bii ziceau c\u0103 este eretic \u0219i-l vorbeau de r\u0103u f\u0103r\u0103 nici o sfial\u0103.<\/p>\n\n\n\n
El auzind acestea, se bucur\u0103 \u0219i, mul\u021bumind lui Dumnezeu, zicea pentru ei aceast\u0103 rug\u0103ciune: \u201eDoamne, f\u0103 mil\u0103 celor ce m\u0103 ur\u0103sc, celor ce m\u0103 vorbesc de r\u0103u \u0219i m\u0103 oc\u0103r\u0103sc \u0219i s\u0103 nu-i pedepse\u0219ti pentru mine, nici \u00een veacul acesta, nici \u00een cel ce va s\u0103 vie. Zdrobe\u0219te pe diavolii cei r\u0103i, care se ridic\u0103 asupra mea \u0219i precum nu Te-ai \u00eentors de la mine, c\u00e2nd am p\u0103c\u0103tuit, a\u0219a s\u0103 nu Te \u00eentorci nici de la cei care m\u0103 oc\u0103r\u0103sc \u0219i m\u0103 vorbesc de r\u0103u pe mine, netrebnicul, robul t\u0103u; ci \u00eentoarce-i \u0219i-i m\u00e2ntuie\u0219te cu nem\u0103rginita ta mil\u0103, ca s\u0103 se sl\u0103veasc\u0103 Preasf\u00e2nt numele T\u0103u, \u00een veci, amin\u201d. \u0218i \u00eentr-acest chip f\u0103c\u00e2nd el, a sc\u0103pat de patima vorbirii de r\u0103u, iar cei ce-l vorbeau de r\u0103u, v\u0103z\u00e2nd dragostea lui c\u0103tre d\u00e2n\u0219ii \u0219i-au venit \u00een sim\u021bire \u0219i s-au \u00eendreptat.<\/p>\n\n\n\n
Apoi zicea \u0219i aceasta: \u201eAcei ce voiesc s\u0103 afle mil\u0103 de la Dumnezeu se cuvine s\u0103 se roage des \u0219i s\u0103 nu lase mintea lor s\u0103 se risipeasc\u0103 la alte lucruri, ci s-o adune \u0219i s-o aib\u0103 \u00een rug\u0103ciunea lor. S\u0103 alerge la sfin\u021bitele slujbe ale Bisericii \u0219i s\u0103 asculte dumnezeie\u0219tile cuvinte cu mare luare-aminte \u0219i cucernicie. S\u0103 nu vorbeasc\u0103 cu al\u021bii \u0219i s\u0103 r\u00e2d\u0103, nici s\u0103 citeasc\u0103 sau s\u0103 c\u00e2nte cu slav\u0103 de\u0219art\u0103, r\u0103cnind f\u0103r\u0103 r\u00e2nduiala, c\u0103ci cu unele ca acestea, \u00een loc s\u0103 milostiveasc\u0103 pe Dumnezeu, \u00cel m\u00e2nie foarte mult\u201d. \u0218i c\u00e2nd voia s\u0103 vorbeasc\u0103 cu cineva, din cei ce veneau la d\u00e2nsul \u0219i-l rugau pentru vreo sf\u0103tuire folositoare de suflet, \u00eent\u00e2i le f\u0103cea metanie zic\u00e2nd: \u201eIerta\u021bi-m\u0103, fra\u021bilor, c\u0103 eu fiind orb, voiesc s\u0103 pov\u0103\u021buiesc pe al\u021bii, dar sunt silit de dragostea voastr\u0103\u201d. Apoi le vorbea cu mare smerenie cuvintele cele de Dumnezeu insuflate.<\/p>\n\n\n\n
Un frate a \u00eentrebat pe sf\u00e2nt: \u201ePentru ce, cei vechi \u0219i-au petrecut via\u021ba lor \u00een pace, iar noi tr\u0103im acum \u00een multe tulbur\u0103ri \u0219i necazuri\u201d. Sf\u00e2ntul a zis: \u201eAceia aveau mult\u0103 dragoste c\u0103tre Dumnezeu \u0219i c\u0103tre aproapele \u0219i p\u0103zeau dreptatea \u0219i adev\u0103rul; \u0219i c\u00e2nd voiau s\u0103 aduc\u0103 vreun dar lui Dumnezeu sau s\u0103 dea milostenie s\u0103racilor, ei d\u0103deau toate cele bune, curate \u0219i ne\u00eentinate de tot vicle\u0219ugul \u0219i nedreptatea. Pentru aceasta petreceau \u00een pace \u0219i Dumnezeu \u00eei asculta \u00een toate, pentru care-L rugau. Noi \u00eens\u0103 facem cele potrivnice \u0219i ne iubim pe noi \u00een\u0219ine mai mult dec\u00e2t pe Dumnezeu \u0219i dec\u00e2t pe aproapele. Nu p\u0103zim nici dreptatea, nici adev\u0103rul, ci petrecem \u00een nedreptate \u0219i vicle\u0219ug. Pe toate cele bune le voim pentru noi, socotind p\u00e2ntecele ca pe un dumnezeu \u0219i \u00eei slujim lui. Iar c\u00e2te sunt proaste \u0219i netrebnice, pe acelea le aducem lui Dumnezeu \u0219i le d\u0103m s\u0103racilor. Pentru aceasta nu ne ascult\u0103 Dumnezeu de ceea ce-L rug\u0103m \u0219i p\u0103timim multe necazuri \u0219i ispite\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Un t\u00e2n\u0103r \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit s-a dus la sf\u00e2nt \u0219i l-a rugat s\u0103-i vorbeasc\u0103 cuvinte m\u00e2ntuitoare de suflet. Sf\u00e2ntul i-a zis: \u201eDac\u0103 dore\u0219ti, fiule, s\u0103 m\u00e2ntuie\u0219ti sufletul t\u0103u \u00een mijlocul oamenilor \u021bi se cuvine s\u0103 p\u0103ze\u0219ti acestea: s\u0103 nu vr\u0103jm\u0103\u0219e\u0219ti, nici s\u0103 ur\u0103\u0219ti c\u00e2ndva pe cineva, s\u0103 nu os\u00e2nde\u0219ti, s\u0103 nu vorbe\u0219ti de r\u0103u, s\u0103 nu socote\u0219ti niciodat\u0103 c\u0103 petreci via\u021b\u0103 \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit\u0103 \u0219i s\u0103 nu cuge\u021bi \u00eenalt. S\u0103 nu zici sau s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 cutare petrece bine \u0219i cutare r\u0103u, ci s\u0103 ai pe to\u021bi, cu una \u0219i aceea\u0219i socoteal\u0103 \u0219i cu inim\u0103 curat\u0103, ca pe ni\u0219te m\u0103dulare ale lui Hristos. S\u0103 nu voie\u0219ti a asculta pe cei ce vorbesc de r\u0103u, s\u0103 fii z\u0103bavnic a vorbi \u0219i grabnic la rug\u0103ciune, s\u0103 nu te r\u0103zbuni, nici s\u0103 ur\u0103\u0219ti pe acela care te-a p\u0103gubit de ceva sau te os\u00e2nde\u0219te, ci s\u0103-l ier\u021bi \u0219i s\u0103-l miluie\u0219ti, ca pe un f\u0103c\u0103tor de bine al t\u0103u. S\u0103-\u021bi socote\u0219ti totdeauna p\u0103catele tale, s\u0103 te os\u00e2nde\u0219ti, s\u0103 te oc\u0103r\u0103\u0219ti, s\u0103 te vr\u0103jm\u0103\u0219e\u0219ti pe tine. S\u0103 fii smerit \u0219i curat cu sufletul \u0219i cu trupul de toat\u0103 \u00eentinarea, s\u0103 fii bl\u00e2nd, domol, pa\u0219nic, \u00eempodobit cu toat\u0103 dreptatea \u0219i adev\u0103rul, s\u0103 te socote\u0219ti pe tine mai r\u0103u dec\u00e2t to\u021bi oamenii, precum \u0219i e\u0219ti cu adev\u0103rat \u00eenaintea lui Dumnezeu. C\u0103 toat\u0103 dreptatea noastr\u0103 este ca o c\u00e2rp\u0103 lep\u0103dat\u0103 \u0219i nici stelele nu sunt curate \u00eenaintea Lui.<\/p>\n\n\n\n
S\u0103 nu te n\u0103luce\u0219ti c\u0103 ai ajuns la m\u0103suri \u00eenalte, ci s\u0103 zici totdeauna \u00een sinea ta: \u0218tii, tic\u0103loase suflete, c\u0103ci cu p\u0103catele am \u00eentrecut \u0219i pe diavol \u0219i nici un lucru bun n-am f\u0103cut niciodat\u0103. Vai nou\u0103! ce avem s\u0103 p\u0103timim! \u00centr-acest chip cu jale s\u0103 gr\u0103ie\u0219ti \u0219i s\u0103 te umile\u0219ti totdeauna. Rug\u0103ciunea ta s\u0103 fie c\u0103 a vame\u0219ului, cu mare smerenie \u0219i zdrobire de inim\u0103 \u0219i mintea ta s\u0103 fie la cuvintele acelea, cu care se roag\u0103 gura ta. Apoi s\u0103 zici totdeauna \u0219i a\u0219a: De cele ascunse ale mele, Doamne, cur\u0103\u021be\u0219te-m\u0103 \u0219i de cele str\u0103ine iart\u0103 pe robul T\u0103u. \u0218i toat\u0103 grija \u0219i s\u00e2rguin\u021ba ta s\u0103 fie pentru m\u00e2ntuirea sufletului t\u0103u, iar pentru cele trebuincioase trupului se \u00eengrije\u0219te Dumnezeu, dup\u0103 cum f\u0103g\u0103duie\u0219te \u00censu\u0219i \u00een Sf\u00e2nta Evanghelie. \u0218i dac\u0103 dore\u0219ti s\u0103 te duci \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia cerurilor, \u00ee\u021bi trebuie s\u0103 fii slobod de toate lucrurile cele materiale. C\u0103ci acel ce este \u00eempresurat cu mult\u0103 materie, degrab\u0103 se va cufunda \u00een ad\u00e2nc\u201d. Acestea zic\u00e2nd c\u0103tre acel t\u00e2n\u0103r bun, l-a eliberat \u00een pace.<\/p>\n\n\n\n
Mai spunea \u00eenc\u0103 \u0219i aceasta c\u0103tre fra\u021bi, c\u0103ci cu pu\u021bin\u0103 m\u00e2ncare \u0219i cu priveghere se biruie\u0219te patima trupului. C\u0103 toate patimile, fiind diavoli, se izgonesc cu postirea \u0219i cu privegherea, precum a zis Domnul. \u0218i altele zicea sf\u00e2ntul spre folosul fra\u021bilor, c\u0103ci avea c\u0103tre to\u021bi mult\u0103 dragoste \u0219i dorea ca to\u021bi s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103. De aceea zicea, c\u0103 avem datoria s\u0103 iubim, s\u0103 ne milostivim \u0219i s\u0103 miluim pe fra\u021bii no\u0219tri, cu cele ce ne-a d\u0103ruit nou\u0103 Dumnezeu, dac\u0103 voim s\u0103 se milostiveasc\u0103 \u0219i s\u0103 ne miluiasc\u0103 \u0219i pe noi Domnul \u00een ziua judec\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
Asculta\u021bi \u00eenc\u0103 \u0219i aceasta pe care o povestea sf\u00e2ntul \u0219i v\u0103 minuna\u021bi: \u201eDup\u0103 ce mi-am venit \u00een sim\u021birea p\u0103catelor mele zicea el\u0219i am \u00eenceput s\u0103 fac lucrurile poc\u0103in\u021bei, nu erau \u00eenc\u0103 trecu\u021bi trei ani \u0219i \u00eentr-o sear\u0103 mi-a venit un g\u00e2nd, c\u0103 am at\u00e2ta vreme de c\u00e2nd m\u0103 rog lui Dumnezeu \u0219i p\u00e2n\u0103 acum nici un dar nu mi-a dat, c\u0103ci am \u00eentinat Sf\u00e2ntul Botez cu p\u0103catele mele \u0219i pentru aceasta nu m\u0103 ascult\u0103 Dumnezeu. Acestea socotindu-le eu \u00een \u00eentristarea mea, am adormit \u0219i am v\u0103zut \u00een vis c\u0103 eram \u00eentr-o biseric\u0103 preafrumoas\u0103, \u00een care Domnul nostru Iisus Hristos \u0219edea pe scaunul slavei Sale. \u0218i dac\u0103 L-am v\u0103zut, mi-am \u00een\u0103l\u021bat m\u00e2inile spre El \u0219i m\u0103 rugam zic\u00e2nd: Auzi, Dumnezeule, rug\u0103ciunea mea \u0219i s\u0103 nu treci cu vederea cererea mea \u0219i celelalte din psalm. Domnul, plec\u00e2ndu-\u0219i capul, asculta rug\u0103ciunea mea, iar eu \u00eel rug\u0103m s\u0103 izgoneasc\u0103 de la mine duhul cel r\u0103u al temerii. Atunci Domnul mi-a zis: \u201eAm auzit rug\u0103ciunea ta \u0219i s\u0103 fie dup\u0103 cererea ta\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 pu\u021bin mi-a zis iar\u0103\u0219i: \u201eNifone, Nifone, \u00een seara aceasta M-ai \u00eentristat cu ceea ce ai zis \u00een g\u00e2ndul t\u0103u, c\u0103 adic\u0103 M\u0103 rogi de at\u00e2ta vreme \u0219i nici un dar nu \u021bi-am dat. Nu e\u0219ti tu care m\u0103 rogi \u00een toate zilele s\u0103 nu te sl\u0103vesc pe p\u0103m\u00e2nt? Deci apoi ce dar s\u0103-\u021bi dau, ca s\u0103 nu te sl\u0103ve\u0219ti de oameni? Darul limbilor, ori darul proorociei, ori darul t\u0103m\u0103duirilor \u0219i celelalte? Dar tu nu le voie\u0219ti, nici nu le ceri, ca s\u0103 nu te sl\u0103veasc\u0103 oamenii pentru d\u00e2nsele. Dar ce este acela pe care \u00eel ai? Spune-Mi, nu este dar? Aerul care \u00eel r\u0103sufli, nu este dar? Cerul, p\u0103m\u00e2ntul, marea \u0219i toate cele dintr-\u00eensele nu vi le-am dat \u00een dar? Ce Mi-a\u021bi dat voi oamenii pentru ele? Nimic. \u0218i lucrul cel mai r\u0103u este c\u0103 \u00een loc de r\u0103spl\u0103tire voi M-a\u021bi scuipat, M-a\u021bi p\u0103lmuit, M-a\u021bi b\u0103tut cu bice \u0219i pe cruce M-a\u021bi pironit, cu o\u021bet \u0219i cu fiere M-a\u021bi ad\u0103pat \u0219i c\u00e2te rele nu Mi-a\u021bi f\u0103cut, pe care voi \u00een\u0219iv\u0103 le \u0219ti\u021bi. Dar Trupul \u0219i S\u00e2ngele Meu pe Care vi le-am dat vou\u0103, nu sunt un dar? Toate bun\u0103t\u0103\u021bile p\u0103m\u00e2ntului ce sunt? P\u0103s\u0103rile cerului, pe\u0219tii m\u0103rilor ce sunt, nu sunt daruri? \u0218i c\u0103 am murit \u0219i M-am \u00eengropat pentru dragostea voastr\u0103, v-am slobozit din iad \u0219i v-am a\u0219ezat \u00eentru \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia Mea, acestea nu sunt daruri? \u0218i cine altul v-a f\u0103cut unele ca acestea \u0219i at\u00e2tea bun\u0103t\u0103\u021bi? Cum zici c\u0103 nu \u021bi-am dat nici un dar? Caut\u0103 \u0219i acum de vezi duhul temerii, cum este legat\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Deci c\u0103ut\u00e2nd eu, am v\u0103zut \u00een dreptul meu un taur legat de un par, at\u00e2t de str\u00e2ns \u00eenc\u00e2t nu putea nici s\u0103 se mi\u0219te, ci numai \u00ee\u0219i plimb\u0103 ochii \u0219i c\u0103uta \u00eentr-o parte \u0219i \u00eentr-alta, cum s\u0103 m\u0103 rup\u0103. De atunci mai mult cu dumnezeiescul ajutor m-am liberat de patima temerii, care de t\u00e2n\u0103r m\u0103 st\u0103p\u00e2nea foarte mult \u0219i c\u00e2nd voiam s\u0103 m\u0103 duc la biseric\u0103 noaptea, ori altceva lucru bun s\u0103 fac, \u00eemi era mare fric\u0103. \u0218i \u00een somn \u00eemi ar\u0103ta nenum\u0103rate rele \u0219i cu cov\u00e2r\u0219ire m\u0103 \u00eenfrico\u0219a. Iar din vremea aceea, m-am eliberat de patima temerii \u0219i am pream\u0103rit pe Dumnezeu\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Nici de darul t\u0103m\u0103duirilor nu s-a lipsit cuviosul, c\u0103ci a venit la d\u00e2nsul o femeie, av\u00e2nd durere de m\u0103sele \u0219i s-a rugat de sf\u00e2nt c\u0103 s\u0103 o t\u0103m\u0103duiasc\u0103. Iar el a zis: \u201eO, maic\u0103, noi suntem oameni p\u0103c\u0103to\u0219i \u0219i necura\u021bi \u0219i nu putem s\u0103 te t\u0103m\u0103duim, de nu va face Dumnezeu mil\u0103 cu tine\u201d. Acestea zic\u00e2nd \u0219i intr\u00e2nd \u00een biseric\u0103, s-a rugat, apoi lu\u00e2nd untdelemn din candela Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, a uns fa\u021ba ei peste toat\u0103 umfl\u0103tura \u0219i \u00eendat\u0103 a \u00eencetat durerea \u0219i, vindec\u00e2ndu-se femeia, s-a dus l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu. \u0218i pe femeia care \u00eel crescuse pe d\u00e2nsul, z\u0103c\u00e2nd pe patul durerii \u0219i fiind aproape de moarte a t\u0103m\u0103duit-o cu rug\u0103ciunea \u0219i a f\u0103cut-o s\u0103n\u0103toas\u0103. Apoi, cu ochii cei mai \u00eenainte-v\u0103z\u0103tori, vedea sufletele oamenilor ie\u0219ind din trupuri.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103, st\u00e2nd \u00een biserica Sfintei Anastasia, rug\u00e2ndu-se \u0219i ridic\u00e2ndu-\u0219i ochii la cer, a v\u0103zut cerurile deschise \u0219i mul\u021bime de \u00eengeri, dintre care unii se pogorau pe p\u0103m\u00e2nt, iar al\u021bii se suiau \u00een sus, \u00een\u0103l\u021b\u00e2nd sufletele omene\u0219ti \u00eentru cele cere\u0219ti. \u0218i privind el, iat\u0103, doi \u00eengeri mergeau la \u00een\u0103l\u021bime, duc\u00e2nd un suflet. \u0218i dup\u0103 ce s-au apropiat de vama desfr\u00e2n\u0103rii, au ie\u0219it vame\u0219ii diavoli, cu m\u00e2nie zic\u00e2nd: \u201eAl nostru este sufletul acesta \u0219i cum a\u021bi \u00eendr\u0103znit voi s\u0103-l duce\u021bi pe al\u0103turi?\u201d. \u00cengerii au r\u0103spuns: \u201eCe semn ave\u021bi asupra lui, dac\u0103 zice\u021bi c\u0103 este al vostru?\u201d. Zis-au diavolii: \u201eP\u00e2n\u0103 la moarte a p\u0103c\u0103tuit nu numai dup\u0103 fire, ci \u0219i peste fire. Pe l\u00e2ng\u0103 aceast\u0103, os\u00e2ndea pe aproapele s\u0103u \u0219i ce este mai amar dec\u00e2t aceasta, c\u0103 a murit f\u0103r\u0103 poc\u0103in\u021b\u0103. Voi ce zice\u021bi de aceasta?\u201d. \u00cengerii au r\u0103spuns: \u201eCu adev\u0103rat, nu v\u0103 vom crede nici pe voi, nici pe tat\u0103l vostru diavolul, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vom \u00eentreba pe \u00eengerul lui p\u0103zitor\u201d. \u0218i \u00eentreb\u00e2nd pe \u00eenger, acesta a zis: \u201eCu adev\u0103rat a p\u0103c\u0103tuit mult sufletul acesta, dar, din ceasul \u00eemboln\u0103virii sale, a \u00eenceput a pl\u00e2nge \u0219i a m\u0103rturisi p\u0103catele sale lui Dumnezeu \u0219i dac\u0103 l-a iertat, Dumnezeu \u0219tie, El are st\u0103p\u00e2nire \u0219i a Lui este slava dreptei judec\u0103\u021bi\u201d. Atunci \u00eengerii, batjocorind pe diavoli, au intrat cu sufletul prin por\u021bile cere\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 aceasta fericitul a v\u0103zut iar\u0103\u0219i un suflet dus de \u00eengeri, iar diavolii alerg\u00e2nd c\u0103tre ace\u0219tia strigau: \u201eCe duce\u021bi f\u0103r\u0103 \u00een\u0219tiin\u021bare sufletul acestui iubitor de argint, desfr\u00e2nat, oc\u0103r\u00e2tor \u0219i f\u0103c\u0103tor de r\u0103zboaie?\u201d. R\u0103spuns-au \u00eengerii: \u201eCu dinadinsul \u0219tiind c\u0103 de\u0219i a f\u0103cut acestea, a pl\u00e2ns \u0219i a suspinat, m\u0103rturisindu-\u0219i p\u0103catele \u0219i d\u00e2nd milostenie \u0219i pentru aceea l-a iertat pe el Domnul\u201d. Iar diavolii au zis: \u201eDac\u0103 \u0219i acest suflet este vrednic de mila lui Dumnezeu, apoi lua\u021bi p\u0103c\u0103to\u0219ii din toat\u0103 lumea \u0219i noi pentru ce s\u0103 ne mai ostenim?\u201d. R\u0103spuns-au c\u0103tre d\u00e2n\u0219ii \u00eengerii: \u201eTo\u021bi p\u0103c\u0103to\u0219ii care-\u0219i m\u0103rturisesc p\u0103catele cu smerenie \u0219i cu lacrimi, dup\u0103 mila lui Dumnezeu vor primi iertare, iar care mor f\u0103r\u0103 poc\u0103in\u021b\u0103 pe aceia \u00eei va judeca Dumnezeu\u201d. \u0218i a\u0219a ru\u0219in\u00e2nd duhurile cele viclene, a trecut. Apoi, sf\u00e2ntul iar\u0103\u0219i a v\u0103zut sufletul unui b\u0103rbat iubitor de Dumnezeu \u00een\u0103l\u021b\u00e2ndu-se curat \u0219i milostiv. Pe acesta v\u0103z\u00e2ndu-l diavolii, scr\u00e2\u0219neau din din\u021bi de departe. \u00cengerii lui Dumnezeu ie\u0219ind din por\u021bile cere\u0219ti, \u00eentimpinau \u0219i s\u0103rutau pe acel sf\u00e2nt, zic\u00e2nd: \u201eSlav\u0103 \u021aie, Hristoase Dumnezeule, c\u0103 nu l-ai dat \u00een m\u00e2inile vr\u0103jma\u0219ului, ci l-ai izb\u0103vit pe d\u00e2nsul din iadul cel mai de jos\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i nu dup\u0103 mult timp \u00eenc\u0103, a mai v\u0103zut Sf\u00e2ntul Nifon un suflet t\u00e2r\u00e2t de diavoli la iad. Sufletul acela era al unui rob pe care \u00eel chinuise st\u0103p\u00e2nul s\u0103u cu foame \u0219i cu b\u0103t\u0103i, iar el ner\u0103bd\u00eend chinurile acelea, \u00eendemnat fiind de diavoli, a luat o funie \u0219i s-a sp\u00e2nzurat; \u00eengerul p\u0103zitor al sufletului aceluia mergea pe departe pl\u00e2ng\u00e2nd, dar diavolii se bucurau. Apoi, i s-a poruncit de la Dumnezeu \u00eengerului celui ce pl\u00e2ngea, ca s\u0103 mearg\u0103 \u00een cetatea Romei \u0219i acolo s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 un prunc de cur\u00eend n\u0103scut \u0219i botezat \u00een acea vreme. \u0218i iar\u0103\u0219i a mai v\u0103zut cuviosul un suflet dus de \u00eenger prin v\u0103zduh, pe care \u00eel \u00eentimpinau cetele diavole\u0219ti \u0219i, neajung\u00e2nd \u00eenc\u0103 la a patra vam\u0103, a fost luat din m\u00e2inile sfin\u021bilor \u00eengeri \u0219i aruncat cu batjocur\u0103 \u00een ad\u00e2nc. Acel suflet era al unui cleric de la biserica Sf\u00e2ntului Elefterie, care m\u00e2nia \u00een ficare zi pe Dumnezeu cu desfr\u00e2narea \u0219i f\u0103c\u00e2nd sfad\u0103; apoi a murit deodat\u0103 f\u0103r\u0103 poc\u0103in\u021b\u0103 \u0219i a\u0219a s-a f\u0103cut bucurie diavolilor.<\/p>\n\n\n\n
Cuviosul a zidit o biseric\u0103 \u00een Constantinopol \u00een numele Preacuratei de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toare \u0219i, av\u00e2nd ling\u0103 d\u00e2nsa locuin\u021ba sa, pe mul\u021bi necredincio\u0219i \u00eei \u00eentorcea la credin\u021ba lui Hristos. Aceasta ner\u0103bd\u00e2nd-o diavolul, c\u0103 Nifon pe mul\u021bi scotea de la \u00een\u0219el\u0103ciune, au venit asupr\u0103-i mul\u021bime de diavoli, ca la o mie \u0219i, n\u0103v\u0103lind noaptea, au vrut s\u0103-l munceasc\u0103. Deci s-a umplut locuin\u021ba lui de diavoli, iar el i-a certat cu puterea Sfintei Cruci \u0219i, av\u00e2nd ajutorul lui Dumnezeu \u0219i al sf\u00e2ntului \u00eenger, a luat pe fiecare dintr-\u00een\u0219ii \u0219i le-a dat c\u00e2te o sut\u0103 de toiege, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-au jurat c\u0103 nu se vor mai apropia niciodat\u0103 de locul acela unde se pomene\u0219te numele lui Nifon.<\/p>\n\n\n\n
Cuviosul vorbind odat\u0103 cu fra\u021bii pentru folosul sufletului, a pomenit \u0219i aceasta: Era, zicea el, \u00eentr-o cetate, la un patriciu, un rob, cu numele Vasile, cu me\u0219te\u0219ugul cizmar, cu obicei r\u0103u, necurat, \u00eend\u0103r\u0103tnic \u0219i flecar, pierz\u00e2ndu-\u0219i toat\u0103 vremea \u00een jocuri \u0219i \u00een p\u0103cate trupe\u0219ti cu desfr\u00e2natele, neascult\u00eend nici de cert\u0103rile st\u0103p\u00e2nului s\u0103u. Prin purtarea de grij\u0103 cea minunat\u0103 a milostivului St\u0103p\u00e2n, i s-a r\u00e2nduit m\u00e2ntuire \u00een acest chip: s-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 era foamete mare prin voia lui Dumnezeu, pentru p\u0103catele oamenilor \u0219i au \u00eenceput st\u0103p\u00e2nii a izgoni pe robii lor pentru lipsa hranei. Atunci a izgonit \u0219i acest patriciu pe Vasile, iar el ie\u0219ind, \u00een ziua dintii \u0219i-a v\u00e2ndut hainele pentru hran\u0103, apoi a \u00eenceput a umbla gol, cer\u0219ind milostenie. Fiind atunci iarn\u0103, tremura de frig, iar mai pe urm\u0103 amor\u021bind, s-a culcat pe uli\u021b\u0103 \u0219i peste pu\u021bin i-au degerat degetele picioarelor \u0219i chiar picioarele i-au sl\u0103bit.<\/p>\n\n\n\n
Vasile r\u0103bda, socotind toate acestea ca pedeaps\u0103 pentru p\u0103catele sale \u0219i nimic nu zicea, dec\u00e2t numai d\u0103dea slav\u0103 lui Dumnezeu pentru toate.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219a a petrecut dou\u0103 luni, z\u0103c\u00e2nd pe uli\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 acoper\u0103m\u00e2nt, suspin\u00e2nd \u0219i t\u00e2nguindu-se pentru p\u0103catele sale. Din \u00eent\u00e2mplare a trecut pe acea cale un iubitor de Hristos, cu numele Nichifor. Acesta v\u0103z\u00e2nd pe Vasile care p\u0103timea, a poruncit slugilor sale ca s\u0103-l ia \u00een casa sa, unde l-a odihnit cu dragoste, a\u0219tern\u00e2ndu-i \u0219i hr\u0103nindu-l cu m\u00e2inile sale.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00eentr-o zi de s\u00e2mb\u0103ta, acel Vasile fiind bolnav, a \u00eenceput a gr\u0103i, zic\u00e2nd: \u201eBine a\u021bi venit, sfin\u021bi \u00eengeri; odihni\u021bi-v\u0103 pu\u021bin \u0219i vom merge\u201d. Iar ei au zis: \u201eNu a\u0219tept\u0103m, ci s\u0103 mergi degrab\u0103, c\u0103 te cheam\u0103 Domnul\u201d. R\u0103spuns-a Vasile: \u201eA\u0219tepta\u021bi-m\u0103 pu\u021bin p\u00e2n\u0103 voi pl\u0103ti o datorie, c\u0103 am luat cu \u00eemprumut de la un prieten al meu zece bani de aram\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 nu i-am pl\u0103tit; deci \u00eent\u00e2i trebuie s\u0103-i dau, s\u0103 nu m\u0103 opreasc\u0103 pentru aceea diavolul \u00een v\u0103zduh\u201d. \u0218i au a\u0219teptat \u00eengerii p\u00e2n\u0103 ce Vasile a cerut de la cineva zece bani \u0219i i-a trimis aceluia c\u0103ruia \u00eei era dator \u0219i atunci \u0219i-a dat duhul s\u0103u lui Dumnezeu. Iat\u0103, vede\u021bi fiilor, ce fel sunt judec\u0103\u021bile lui Dumnezeu \u0219i cum m\u00e2ntuie\u0219te El pe cel p\u0103c\u0103tos.<\/p>\n\n\n\n
Fericitul Nifon a venit odat\u0103 cu ucenicul s\u0103u la rug\u0103ciune, \u00een biseric\u0103, ling\u0103 palatul ce se numea Aponia \u0219i unde arhiereul \u00eencepea dumnezeiasca slujb\u0103. Deodat\u0103 i s-au deschis ochii min\u021bii \u0219i a v\u0103zut pogor\u00e2ndu-se foc din cer ce acoperea altarul \u0219i pe arhiereu; iar \u00een vremea c\u00e2nt\u0103rii \u201eSfinte Dumnezeule\u201d s-au ar\u0103tat patru \u00eengeri care c\u00e2ntau \u00eempreun\u0103 cu cei din biseric\u0103. C\u00e2nd se citea din Epistolele apostole\u0219ti, au v\u0103zut pe Sf\u00e2ntul Apostol Pavel, privind din dosul celui ce citea. Apoi citindu-se Evanghelia, cuvintele ei, ca ni\u0219te f\u0103clii se suiau la cer. Sosind vremea Heruvicului \u0219i a ie\u0219irii cu Sfintele Daruri, s-a desf\u0103cut acoper\u0103m\u00e2ntul bisericii \u0219i s-a ar\u0103tat cerul, sim\u021bindu-se o bun\u0103 mireasm\u0103. Apoi se pogorau \u00eengerii, c\u00e2nt\u00e2nd: \u201eSlav\u0103 lui Hristos Dumnezeu\u201d. \u00cengerii aduceau un Prunc foarte frumos, pe Care, pun\u00e2ndu-L pe discos au \u00eenconjurat prestolul, iar pe arhiereul care slujea la cinstitele daruri, \u00eel acopereau cu aripile lor doi serafimi \u0219i doi heruvimi, zbur\u00e2nd peste capul lui.<\/p>\n\n\n\n
Sosind vremea sfin\u021birii darurilor \u0219i a s\u0103v\u00e2r\u0219irii \u00eenfrico\u0219atei Taine, s-a apropiat unul din \u00eengeri care era mai luminat, \u0219i, lu\u00e2nd un cu\u021bit, a \u00eenjunghiat Pruncul. S\u00e2ngele l-a turnat \u00een Sf\u00e2ntul Potir \u0219i pe Prunc pun\u00e2ndu-l pe Sf\u00e2ntul Disc, el iar\u0103\u0219i a stat \u00eentru a sa r\u00e2nduiala, cu bun\u0103 cucernicie. Apoi s-a \u00eenceput \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea cu dumnezeie\u0219tile Taine \u0219i a v\u0103zut sf\u00e2ntul c\u0103 unora din cei ce se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau, le erau fe\u021bele luminate ca soarele, iar ale altora negre \u0219i \u00eentunecate, ca de arap. Iar \u00eengerii, care st\u0103teau \u00eenainte, luau seama care \u0219i cum se apropie. Deci, pe cei ce se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eau cu vrednicie, \u00eei \u00eencununau, iar de c\u0103tre cei nevrednici, se \u00eentorceau \u0219i se m\u00e2hneau. S\u0103v\u00e2r\u0219indu-se sf\u00e2nta slujb\u0103, au v\u0103zut cum Pruncul iar\u0103\u0219i s-a aflat \u00eentreg \u00een m\u00e2inile \u00eengerilor, care s-au \u00een\u0103l\u021bat la cer. Aceasta a spus-o ucenicului s\u0103u mai pe urm\u0103 chiar cuviosul, care a \u0219i l\u0103sat-o \u00een scris pentru folosul multora.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103, merg\u00e2nd sf\u00e2ntul spre biserica Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, pe care o zidise singur, a v\u0103zut \u00een cale un arap merg\u00e2nd foarte m\u00e2hnit. Acela era un st\u0103p\u00e2n diavolesc, iar dup\u0103 d\u00e2nsul mergeau al\u021bi diavoli. Dar dup\u0103 ce s-au apropiat \u0219i au auzit c\u00e2ntarea Bisericii, au \u00eenceput diavolii cei mai mici a imputa domnului lor, zic\u00e2nd: \u201eVezi cum se sl\u0103ve\u0219te numele lui Iisus de c\u0103tre ace\u0219tia, pe care odat\u0103 i-am avut sub st\u0103p\u00e2nirea noastr\u0103. Deci, unde este puterea noastr\u0103? Acum s-a biruit \u0219i s-a sf\u0103r\u00e2mat toat\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia noastr\u0103!\u201d. A\u0219a imput\u00e2nd diavolii domnului lor, acela le-a r\u0103spuns: \u201eNu v\u0103 m\u00e2hni\u021bi de aceasta, nici nu v\u0103 \u00eengriji\u021bi, c\u0103 degrab\u0103 voi face s\u0103 lase cre\u0219tinii pe Iisus \u0219i ne vor sl\u0103vi iar\u0103\u0219i pe noi\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Merg\u00e2nd ei mai departe, au v\u0103zut vreo treizeci de b\u0103rba\u021bi \u0219i s-a apropiat st\u0103p\u00e2nul diavolilor \u0219i a \u0219optit unui b\u0103rbat la ureche. Acela, \u00eentunec\u00e2ndu-se cu mintea, a \u00eenceput a vorbi cuvinte de ru\u0219ine, a r\u00e2de \u0219i a c\u00e2nta c\u00e2ntece de ru\u0219ine; apoi au \u00eent\u00e2lnit un fluier\u0103tor care mergea \u0219i c\u00e2nta. Fericitul a v\u0103zut pe arap cum legase cu o fr\u00e2nghie pe to\u021bi acei b\u0103rba\u021bi \u0219i-i tira dup\u0103 fluier\u0103tor, iar ei mergeau dup\u0103 el fluier\u00e2nd \u0219i juc\u00e2nd, ad\u0103ugindu-se mult popor pe drum, care jucau \u0219i c\u00e2ntau cele de ru\u0219ine, pentru c\u0103 diavolii, apuc\u00e2ndu-i cu undi\u021bele, \u00eei tr\u0103geau de inimile lor. V\u0103z\u00e2ndu-i din curtea sa, un oarecare om bogat i-a chemat \u0219i i-a dat fluier\u0103torului un ban ca s\u0103 joace \u00eenaintea lui. Acel ban, dup\u0103 ce l-a pus fluier\u0103torul \u00een buzunarul s\u0103u, l-au luat diavolii \u0219i l-au trimis \u00een iad, la tat\u0103l lor Satana, zic\u00e2ndu-i: \u201eBucur\u0103-te, tat\u0103l nostru, c\u0103 iat\u0103 Alazon, boierul nostru \u021bi-a trimis jertfa pe care au adus-o vr\u0103jma\u0219ii no\u0219tri cre\u0219tini, d\u00e2nd bani la jocuri\u201d. Satana, primindu-l, s-a bucurat \u0219i a zis: \u201eNevoi\u021bi-v\u0103, fiilor, ca s\u0103 creasc\u0103 jertfa voastr\u0103 \u0219i s\u0103 biruiasc\u0103 pe cre\u0219tini\u201d. Apoi iar\u0103\u0219i a \u00eentors banul \u00een buzunarul fluier\u0103torului.<\/p>\n\n\n\n
Fericitul Nifon, v\u0103z\u00e2nd toate acestea cu ochii cei suflete\u0219ti, a zis suspin\u00e2nd: \u201eO, vai celor ce aduc jertf\u0103 diavolilor prin jocuri\u201d. \u0218i \u00eenv\u0103\u021ba pe cei ce-l ascultau s\u0103 se p\u0103zeasc\u0103 de jocurile cele necurate \u0219i f\u0103r\u0103 r\u00e2nduiala, pentru c\u0103 sunt de la diavol.<\/p>\n\n\n\n
Odat\u0103 sf\u00e2ntul, dup\u0103 rug\u0103ciune a avut o vedenie: a v\u0103zut un c\u00e2mp mare deopotriv\u0103 de lung \u0219i lat, \u00een care st\u0103teau mul\u021bime de diavoli, \u00een cete \u0219i erau to\u021bi la trei sute \u0219aizeci \u0219i cinci de cete, dup\u0103 num\u0103rul p\u0103catelor cele grele. Un arap prea\u00eentunecat, num\u0103ra o\u0219tile, r\u00e2nduind cetele ca la r\u0103zboi \u0219i zic\u00e2nd: \u201ePrivi\u021bi spre mine \u0219i nu v\u0103 teme\u021bi de nimic, pentru c\u0103 puterea mea va fi cu voi\u201d. Unul dintre diavoli a adus mul\u021bime de arme felurite \u0219i le \u00eemp\u0103r\u021bea la cete; apoi d\u00e2nd diavolul fiec\u0103rei cete desc\u00e2ntece \u0219i farmece, le-a trimis peste tot p\u0103m\u00e2ntul, asupra Bisericii lui Hristos. V\u0103z\u00e2nd aceasta fericitul Nifon, \u00eendat\u0103 a auzit glas c\u0103tre d\u00e2nsul: \u201e\u00centoarce-te, Nifone, c\u0103tre r\u0103s\u0103rit \u0219i prive\u0219te\u201d. Iar el, \u00eentorc\u00e2ndu-se, a v\u0103zut un c\u00e2mp curat \u0219i frumos, unde erau mul\u021bime f\u0103r\u0103 de num\u0103r, din cei cu haine albe, mai \u00eendoit\u0103 dec\u00e2t a arapilor cu mii de mii, preg\u0103ti\u021bi to\u021bi ca de r\u0103zboi. Apoi a venit un b\u0103rbat oarecare mai luminat dec\u00e2t soarele \u0219i a zis: \u201eA\u0219a v\u0103 porunce\u0219te vou\u0103 Domnul Savaot, s\u0103 v\u0103 duce\u021bi \u00een tot p\u0103m\u00e2ntul ca s\u0103 ajuta\u021bi cre\u0219tinilor \u0219i s\u0103 p\u0103zi\u021bi via\u021ba lor\u201d. Cuviosul, v\u0103z\u00e2nd aceasta a pream\u0103rit pe Dumnezeu, Care ajut\u0103 Bisericii sale.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 aceasta, Cuviosul Nifon s-a apropiat de b\u0103tr\u00e2ne\u021be \u0219i a sosit vremea arhieriei lui, care i s-a vestit mai \u00eenainte de la Dumnezeu prin vedenie. I s-a ar\u0103tat un loc oarecare plin de mul\u021bime de oi, ca la o mie de mii, care nu aveau p\u0103stor. \u0218i cuget\u00e2nd \u00een sine fericitul, cum nu se tem de lup aceste oi singure, \u00eendat\u0103 i-a venit \u00eenainte un b\u0103rbat cu sfin\u021bit\u0103 cuviin\u021b\u0103, asemenea Apostolului Pavel, \u0219i i-a zis: \u201eCe stai privind la oile cele \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti \u0219i tu, fiind f\u0103r\u0103 de lucru, pentru ce nu le pa\u0219ti?\u201d. Fericitul Nifon r\u0103spunse: \u201eOare eu s\u0103 pasc oile \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti, fiind ne\u00eenv\u0103\u021bat la un lucru ca acesta \u0219i neputincios cu totul?\u201d. Iar cel ce se ar\u0103tase i-a zis: \u201e\u021aie \u021bi-a poruncit s\u0103 le pa\u0219ti pu\u021bin \u0219i dup\u0103 aceea, odihnindu-te, vei primi mare plat\u0103\u201d. \u0218i zic\u00e2nd acestea i-a dat un toiag, \u00eencredin\u021b\u00e2ndu-i \u0219i oile \u0219i staulul, apoi s-a dus.<\/p>\n\n\n\n
Fericitul, de\u0219tept\u00e2ndu-se, cugeta ce va fi aceea \u0219i a priceput c\u0103 b\u0103rbatul care i s-a ar\u0103tat era Sf\u00e2ntul Apostol Pavel, iar oile erau poporul \u0219i staulul, biserica; \u0219i s-a temut foarte c\u0103 nu cumva s\u0103-l aleag\u0103 episcop al Constantinopolului. \u00cen acea vreme, dup\u0103 Mitrofan fiind episcop Alexandru, a zis \u00een sine: eu a\u0219a am rugat pe Dumnezeu, ca s\u0103 nu fiu st\u0103p\u00e2nitor peste oameni \u0219i, iat\u0103, acum voie\u0219te s\u0103-mi d\u0103ruiasc\u0103 st\u0103p\u00e2nire. Deci, voi face c\u0103 proorocul Iona, adic\u0103 voi fugi de aici. \u0218i lu\u00e2nd pe ucenicul s\u0103u, a fugit din chilia sa \u0219i a intrat \u00eentr-o corabie. Apoi sufl\u00e2nd v\u00e2nt lin a ajuns degrab\u0103 \u00een Alexandria, unde, dup\u0103 Petru, era atunci episcop Alexandru al treilea, care a p\u0103timit pentru Hristos pe vremea lui Diocle\u021bian.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen ziua aceea au venit oamenii din ostrovul Ciprului, din cetatea ce se nume\u0219te Constan\u021biana \u0219i rugau pe arhiepiscopul Alexandriei s\u0103 le dea un episcop vrednic, c\u0103ci r\u0103posase p\u0103storul lor, care se chema Cristofor, b\u0103rbat sf\u00e2nt \u0219i cinstit. Iar arhiepiscopul le-a zis: \u201eA\u0219tepta\u021bi pu\u021bin p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va ar\u0103ta Dumnezeu pe un om ca acela\u201d. \u0218i \u00eentr-aceea\u0219i noapte, arhiepiscopul a v\u0103zut pe Sf\u00e2ntul Apostol Pavel, zic\u00e2nd c\u0103tre d\u00e2nsul: \u201ePe cine vei pune episcop cet\u0103\u021bii Constan\u021bianei?\u201d. Arhiepiscopul a r\u0103spuns: \u201eNu \u0219tiu. Pe cine va voi Dumnezeu\u201d. Atunci a zis cel ce i se ar\u0103tase: \u201eDumnezeu \u00ee\u021bi va ar\u0103ta pe cel vrednic. S\u0103 vii de diminea\u021b\u0103 cu tot clerul \u00een biseric\u0103 \u0219i s\u0103 iei seama la cei ce intr\u0103 \u0219i pe care \u00eel vei vedea \u00een toate asemenea mie, aceluia s\u0103-i \u00eencredin\u021bezi p\u0103storia\u201d. F\u0103c\u00e2ndu-se diminea\u021b\u0103, patriarhul era \u00een biseric\u0103 \u0219i lua seama la cei ce intrau, s\u0103 vad\u0103 cine va fi asemenea celui ce i se ar\u0103tase.<\/p>\n\n\n\n
Nifon, ne\u0219tiind nimic de aceasta, a venit \u00een biseric\u0103, dar a zis ucenicului pe cale: \u201eSimt oarecare m\u00e2hnire \u0219i bucurie \u00een inima mea, c\u0103ci are s\u0103 ni se \u00eent\u00e2mple ceva\u201d. \u0218i a\u0219a intrar\u0103 \u00een biseric\u0103. Arhiepiscopul, v\u0103z\u00e2ndu-l, a zis arhidiaconului s\u0103u: \u201eVezi, Atanasie, c\u0103 acest om este asemenea la fa\u021b\u0103 cu chipul Sf\u00e2ntului Apostol Pavel\u201d. Arhidiaconul zise: \u201eAdev\u0103rat, p\u0103rinte, a\u0219a este. Cred c\u0103 el va fi vrednic a pa\u0219te Biserica lui Hristos, c\u0103ci v\u0103d \u00eengerul lui Dumnezeu umbl\u00e2nd cu d\u00e2nsul \u0219i vorbind; pe l\u00e2ng\u0103 aceea se vede pe capul lui \u0219i cunun\u0103 de piatr\u0103 scump\u0103\u201d. Atunci arhiepiscopul, chem\u00e2ndu-l pe fericitul Nifon, l-a s\u0103rutat \u0219i a \u0219ezut. Arhidiaconul, z\u00e2mbind, a zis c\u0103tre Nifon: \u201eDe ceea ce ai fugit, p\u0103rinte, la aceasta acum, nevr\u00e2nd, ai venit!\u201d. \u00cen\u0219tiin\u021b\u00e2ndu-se fericitul de ceea ce avea s\u0103 i se \u00eent\u00e2mple, a oftat \u0219i a zis: \u201eO, greu \u00eemi este c\u0103, fiind nevrednic \u0219i p\u0103c\u0103tos, cum s\u0103 mi se dea o st\u0103p\u00e2nire ca aceasta?\u201d. R\u0103spuns-a arhiepiscopul: \u201eO, de a\u0219 fi \u0219i eu a\u0219a de nevrednic!\u201d. \u0218i acestea zic\u00e2nd s-a sculat \u0219i \u00eencep\u00e2nd dumnezeiasca Liturghie, a trecut pe Preacuviosul Nifon \u00een treptele hirotoniei, dup\u0103 toat\u0103 r\u00e2nduiala, hirotonisindu-l diacon \u0219i preot, nu dup\u0103 multe zile. Dup\u0103 aceasta l-a \u00een\u0103l\u021bat \u0219i la treapta arhieriei, bucur\u00e2ndu-se tot poporul de un p\u0103stor ca acela ar\u0103tat de Dumnezeu. \u0218i a petrecut fericitul Nifon \u00een Alexandria trei zile dup\u0103 ridicarea la episcopie, vorbind cu sfin\u021bii ce se aflau acolo.<\/p>\n\n\n\n
Dup\u0103 aceasta l-a eliberat arhiepiscopul la scaunul s\u0103u, trimi\u021b\u00e2nd \u0219i pe arhidiaconul s\u0103u \u0219i pe al\u021bi sfin\u021bi b\u0103rba\u021bi pentru cinste. Apoi sosind \u00een cetatea Constan\u021biana a Ciprului \u00een patru septembrie, \u0219i a\u0219ez\u00e2ndu-l \u00een scaun, trimi\u0219ii s-au \u00eentors \u00eenapoi la Alexandria, l\u0103ud\u00e2nd pe Dumnezeu. Iar arhiereul lui Dumnezeu, Nifon, a \u00eenceput cu mult\u0103 s\u00e2rguin\u021ba a pa\u0219te oile lui Hristos, \u00eengrijindu-se pentru m\u00e2ntuirea lor. El era ca un tat\u0103 adev\u0103rat al s\u0103rmanilor \u0219i al v\u0103duvelor, celor neputincio\u0219i era f\u0103c\u0103tor de bine \u0219i doctor f\u0103r\u0103 de plat\u0103. Pe l\u00e2ng\u0103 acestea a f\u0103cut \u0219i minuni \u00een multe chipuri, despre care n-a fost cu putin\u021b\u0103 a se scrie \u0219i pentru care prea mult a fost cinstit \u0219i iubit de to\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
Av\u00e2nd ochiul neadormit spre turma s\u0103, a v\u0103zut alt\u0103dat\u0103, la amiaz\u0103, un arap mare rezem\u00e2ndu-se \u00eentr-un toiag ca un b\u0103tr\u00e2n, intr\u00e2nd \u00een cetate \u0219i c\u00e2nd mergea, se odihnea de multe ori. Deci, pricep\u00e2nd sf\u00e2ntul c\u0103 acela este diavolul, a strigat asupra lui: \u201e\u021aie-\u021bi zic, necuratule, pentru ce \u0219i cum ai \u00eendr\u0103znit a intra aici?\u201d. Iar arapul a c\u0103utat asupra lui cu m\u00e2nie, ca \u0219i cum ar fi vrut s\u0103-l \u00eenghit\u0103 \u0219i a zis: \u201eAm auzit de tine c\u0103 e\u0219ti aici \u0219i am venit ca s\u0103 te sf\u0103rim cu oile tale\u201d. Iar sf\u00e2ntul a zis c\u0103tre d\u00e2nsul: \u201eNeputinciosule, singur fiind sf\u0103r\u00e2mat, cum voie\u0219ti a m\u0103 sf\u0103r\u00e2ma pe mine? Eu am v\u0103zut un nevoitor lupt\u00e2ndu-se cu voi \u0219i treizeci de diavoli au sl\u0103bit lupt\u00e2ndu-se cu d\u00e2nsul. Deci, cine nu va r\u00e2de de neputin\u021ba voastr\u0103?\u201d. Iar diavolul a zis: \u201eNu te mira de aceasta c\u0103 de a\u0219 fi avut puterea cea dint\u00e2i, pu\u021bin mi-ar fi lipsit a te sf\u0103r\u00e2ma pe tine. Dar de c\u00e2nd S-a r\u0103stignit Hristos, sunt neputincios cu adev\u0103rat\u201d. R\u0103spuns-a sf\u00e2ntul: \u201eApoi acum, de m\u0103 voi ruga Hristosului meu, ce va fi \u021bie, neru\u0219inatule?\u201d. Iar diavolul a zis: \u201e\u0218tiu c\u0103 po\u021bi mult, dar s\u0103 nu-mi faci r\u0103u, c\u0103 acum m\u0103 duc din cetatea ta \u0219i nu m\u0103 voi mai apropia\u201d. Acestea auzind arhiereul a mul\u021bumit lui Dumnezeu, c\u0103-l p\u0103ze\u0219te pe el \u0219i turma lui o ap\u0103r\u0103 de vr\u0103jma\u0219ul diavol.<\/p>\n\n\n\n
P\u0103sc\u00e2nd Sf\u00e2ntul Nifon Biserica lui Hristos c\u00e2t\u0103va vreme, s-a apropiat de sf\u00e2r\u0219itul s\u0103u, pe care l-a \u0219tiut cu trei zile mai \u00eenainte. \u0218i a venit la d\u00e2nsul \u0219i marele Atanasie care fusese arhidiacon, iar dup\u0103 mutarea lui Alexandru, primise scaunul Bisericii Alexandriei, c\u0103 aceluia mai \u00eenainte de vreme i s-a vestit de la Dumnezeu despre apropierea sf\u00e2r\u0219itului lui Nifon. Deci, a venit cu tot clerul s\u0103u ca s\u0103 dea pl\u0103cutului lui Dumnezeu s\u0103rutarea cea mai de pe urm\u0103. Nifon v\u0103z\u00e2nd pe Atanasie a zis: \u201ePentru ce te-ai ostenit, fericite p\u0103rinte, a veni la mine, omul cel mai p\u0103c\u0103tos?\u201d. R\u0103spuns-a Atanasie: \u201eM-am \u00een\u0219tiin\u021bat c\u0103 m\u00e2ine ai s\u0103 mergi c\u0103tre Ierusalimul cel de sus \u0219i am venit ca s\u0103 vorbesc cu tine. \u0218i, te rog, c\u00e2nd vei sta \u00eenaintea scaunului lui Dumnezeu, s\u0103 m\u0103 pomene\u0219ti \u0219i pe mine acolo, ca \u0219i eu s\u0103 aflu de la Domnul mil\u0103\u201d. R\u0103spuns-a sf\u00e2ntul: \u201eDar \u0219i tu, p\u0103rinte, c\u00e2nd vei \u00een\u0103l\u021ba \u00eenfrico\u0219at\u0103 jertf\u0103, s\u0103-\u021bi aduci aminte \u0219i de a mea nevrednicie\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen acea noapte Sf\u00e2ntul Nifon a f\u0103cut rug\u0103ciune \u00eendestulat\u0103 pentru sine \u0219i pentru turma s\u0103 \u0219i i s-a ar\u0103tat \u00eengerul Domnului, m\u00e2ng\u00e2indu-l \u0219i \u00eentreb\u00e2ndu-l pe d\u00e2nsul despre odihna care i s-a preg\u0103tit lui. Iar \u00een vremea c\u00e2nt\u0103rii Utreniei, a \u00eenceput focul durerii trupe\u0219ti s\u0103-l ard\u0103 foarte mult. Pentru aceea a zis ucenicului s\u0103u: \u201eFiule, s\u0103-mi a\u0219terni o rogojin\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt\u201d. Iar acela f\u0103c\u00e2nd a\u0219a, fericitul s-a culcat pe ea, fiind foarte bolnav. Dup\u0103 ce s-a f\u0103cut ziu\u0103, a venit la d\u00e2nsul marele Atanasie \u0219i, a\u0219ez\u00e2ndu-se l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsul, a zis: \u201eP\u0103rinte, are omul oarecare folos din boal\u0103 sau nu?\u201d. Sf\u00e2ntul a r\u0103spuns: \u201ePrecum se cur\u0103\u021b\u0103 aurul de rugin\u0103, arz\u00e2ndu-se \u00een foc, a\u0219a \u0219i omul bolnav se cur\u0103\u021be\u0219te de p\u0103catele sale\u201d.<\/p>\n\n\n\n
T\u0103c\u00e2nd pu\u021bin, apoi a pl\u00e2ns. Dup\u0103 aceastaa z\u00e2mbit, s-a luminat fa\u021ba sa \u0219i a zis: \u201eBine a\u021bi venit, sfin\u021bilor \u00eengeri\u201d. Dup\u0103 pu\u021bin iar\u0103\u0219i a zis: \u201eBucura\u021bi-v\u0103, sfin\u021bilor mucenici\u201d. \u0218i s-a luminat fa\u021ba lui mai mult. Dup\u0103 pu\u021bin timp a zis: \u201eMul\u021bumit\u0103 vou\u0103, ferici\u021bilor proroci\u201d. Atunci s-au deschis ochii Sf\u00e2ntului Atanasie \u0219i a v\u0103zut c\u0103 sf\u00e2ntul era s\u0103rutat de toate cetele sfin\u021bilor unul c\u00e2te unul. Apoi Nifon a zis, z\u00e2mbind: \u201eBucura\u021bi-v\u0103, preacuvio\u0219ilor sfin\u021bi\u021bi \u0219i to\u021bi sfin\u021bii\u201d. \u0218i a t\u0103cut. Dup\u0103 pu\u021bin a strigat: \u201eBucur\u0103-te cea cu dar d\u0103ruit\u0103, lumina mea cea preafrumoas\u0103, ajut\u0103toarea \u0219i t\u0103ria mea; bine te voi cuv\u00e2nta pe tine, ceea ce e\u0219ti bun\u0103, c\u0103 \u00eemi aduci aminte de mila darului t\u0103u\u201d. Dup\u0103 aceast\u0103 a t\u0103cut \u0219i s-a luminat fa\u021ba lui ca soarele, \u00eenc\u00e2t s-au \u00eensp\u0103im\u00e2ntat to\u021bi cei ce erau de fa\u021b\u0103. Atunci s-a sim\u021bit \u0219i un miros de bun\u0103-mireasm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Astfel \u0219i-a dat cinstitul \u0219i sfin\u021bitul s\u0103u suflet \u00een m\u00e2inile lui Dumnezeu, \u00een dou\u0103zeci \u0219i trei ale lunii decembrie. \u0218i s-a f\u0103cut prin toat\u0103 cetatea mult\u0103 pl\u00e2ngere \u0219i t\u00e2nguire \u0219i l-au \u00eengropat cu cinste \u00een biserica cea mare a Sfin\u021bilor Apostoli, sl\u0103vind pe cel Preamilostiv asupra p\u0103c\u0103to\u0219ilor, pe Dumnezeul Cel minunat \u00eentru sfin\u021bii S\u0103i, pe Tat\u0103l \u0219i pe Fiul \u0219i pe Sf\u00e2ntul Duh \u00een veci. Amin.<\/p>\n\n\n\n
Sursa: doxologia.ro<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A venit la Sf\u00e2ntul Nifon marele Atanasie \u0219i, a\u0219ez\u00e2ndu-se l\u00e2ng\u0103 el, a zis: \u201eP\u0103rinte, are omul oarecare folos din boal\u0103 sau nu?\u201d. Sf\u00e2ntul a r\u0103spuns: \u201ePrecum se cur\u0103\u021b\u0103 aurul de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":243,"parent":226,"menu_order":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":{"footnotes":""},"class_list":["post-242","page","type-page","status-publish","has-post-thumbnail","hentry"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/242","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=242"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/242\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":244,"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/242\/revisions\/244"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/226"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/243"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/biserica-vejle.dk\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=242"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}